Dupa un an de promisiuni, amanari si hatis birocratic, restaurarea ar putea incepe saptamana aceasta Unul dintre cele mai teribile cosmaruri imaginate vreodata a fost descris de Kafka intr-o nuvela a sa: sa te trezesti intr-o buna dimineata gandac, sa iti pastrezi constiinta, dar sa fii inzestrat, in rest, cu toate caracteristicile exterioare ale unei insecte. Cu putin efort de imaginatie putem descoperi si variantele romanesti, la fel de teribile, ale unor asemenea situatii. Cum ar fi, de exemplu, sa te trezesti intr-o buna dimineata... Fantana Miorita. Constiinta, prizoniera in beton, sa asiste neputincioasa la o degradare continua si indelungata, la scurgerea si distrugerea partilor tale si a superbului tau mozaic. Totodata, sa fii martora nepasarii celor din jur, a nenumaratelor pomeniri in scop propagandistic ale minunatelor planuri pe care diversi functionari, in frunte cu ministrul Culturii, le au cu privire la restaurarea fantanii. Adevarul e ca absurdul situatiei si hatisul birocratic, caruia i-a cazut prada monumentul, concureaza cu usurinta si alte scrieri ale scriitorului. O prima autorizatie de constructie in regim de urgenta a fost eliberata de Primaria Capitalei inca de acum un an, la data, fatidica dupa cum s-a dovedit ulterior, de 13 aprilie 2003. Iar pentru ca sansele de izbanda ale restaurarii sa fie si mai clare, autorizatia purta "norocosul" numar 13. Din acest moment incepe circul: cum era rost de o lucrare banoasa, platita din banii primariei prin intermediul Administratiei Strazilor, Ministerul Culturii desemneaza un anumit specialist care sa se ocupe de restaurare, Marian Dabuleanu. Acesta solicita suma de 3,025 miliarde de lei, insa Administratia Strazilor nu este de acord cu procedura incredintarii directe a lucrarilor si cere organizarea unei licitatii. Or, licitatia presupunea terminarea proiectului de restaurare (platit de MCC si realiz