La jumătatea deceniului patru al veacului trecut, un creator popular trecea în legendă, cu versuri naive, acel uriaş fenomen al epocii, cunoscut până în zilele noastre drept "minunea de la Maglavit".

"Lângă Dunăre-ntr-un sat/ O minune S-a arătat/ Şi-a vorbit un cioban,/ Un puişor de oltean (...)/ Domnul lui i se-arăta,/ Şi plutea miros în vânt,/ Iarbă verde şi pământ/ Şi de-odată-n jurul său/ S-a ivit în norul Său,/ La un metru de pământ/ Dumnezeul veşnic Sfânt..." Privite succesiv ca miracole sau erezii, teofaniile de la Maglavit - arătările lui Dumnezeu dinaintea ciobanului Petrache Lupu de la Maglavit - au suscitat interesul decenii de-a rândul. În anii '30, minunile petrecute în Lunca Dunării atrăgeau aici pelerinii, la fel ca miracolul de la Lourdes, din Franţa. În anii comunismului, forţa spirituală a acestui loc i-a înspăimântat până şi pe mai-marii timpului. Locul şi întâmplarea de acum trei sferturi de veac s-au "înfipt" în prezent cu aceeaşi puternică alură pe care o arată turla semeaţă a bisericii Mănăstirii de la Maglavit. Dar s-o luăm cu începutul.

Teofaniile de la Maglavit

Pe locul unde a început totul, se înalţă acum o biserică majestuoasă. Este biserica Mănăstirii Maglavit. Părintele stareţ Vladimir ne desluşeşte câte ceva din controversata (şi aproape fabuloasa) istorie a locului: "Aici Dumnezeu a binevoit şi I s-a arătat omului Său ales, ciobanul vizionar Petrache Lupu. Această minune, pe care foarte mulţi au contestat-o, a avut loc în 1935, trei vineri la rând, între Paşte şi Rusalii: 31 mai, 7 iunie şi 14 iunie. Au fost păreri pro şi contra. Dacă stăm să ne gândim, Creatorul nu s-a mai arătat omenirii de la Moise. Profesorul Gheorghe Marinescu, unul dintre marii neurologi ai lumii, a venit aici şi l-a consultat pe Petrache Lupu, a constatat că este sănătos fizic şi psihic, confirmând astfel că viziunea nu a fost pr