Gigi Becali prezintă un pericol public tocmai prin ipostaza sa de personalitate vizibilă mediatic. Să nu uităm că însuşi Gigi Becali s-a lăudat la toate televiziunile că şi-a făcut dreptate singur. În şedinţa extraordinară a Camerelor reunite ale Parlamentului de la 19 aprilie 2007, preşedintele României era suspendat prin votul a 322 de deputaţi şi senatori din PSD, PNL şi UDMR. Un moment unic în istoria României moderne, singular în istoria Europei moderne.
Această sancţiune, de o gravitate extremă, a fost motivată de politicienii şi jurnaliştii adversari ai preşedintelui prin încălcarea Constituţiei de Traian Băsescu. La vremea respectivă, am făcut observaţia că era vorba despre încălcări mici, greu de sesizat de opinia publică. Şi că drept urmare românii vor vota împotriva suspendării.
Mi s-a răspuns imediat că n-are importanţă mărimea încălcărilor. Politicienii şi jurnaliştii susţinători ai sancţionării au considerat că într-un stat de drept funcţionează maxima rigoare în aplicarea Legii. Cât despre români, opinia lor nu contează, deoarece elita politică şi intelectuală a unei ţări nu trebuie să ţină cont de părerea opiniei publice atunci când trădează un nivel de simţ civic sub cel al personalităţilor înaintate.
4 aprilie 2009. Omul de afaceri, dar şi omul politic Gigi Becali e reţinut 24 de ore de Parchet, după care primeşte de la Judecătoria Sectorului 1 mandat de arestare preventivă pe 29 de zile. Imediat, aceiaşi politicieni şi jurnalişti care pledaseră pentru sancţionarea preşedintelui pe temeiul încălcării Constituţiei sar în sus şi declanşează o campanie fără precedent în perioada postdecembristă de contestare a sancţionării în cazul lui Gigi Becali.
Dincolo de aberaţiile sale prin raportare la minimele exigenţe ale profesiei de gazetar (linşarea mediatică a procurorilor şi a judecătoarei, organizarea d
