* Din nou e vineri, asadar din nou e veselie, ca doar nu s-o fi ispravit chiar de tot, de tot, purcelul de la Craciun - poate doar vinul de Sarbatori sa se fi terminat, dar sintem absolut siguri ca asta nu-i o problema, sintem siguri ca romanul, chiar abandonat in Sahara sau prin Desertul Gobi, tot gaseste de sub nisip, din piatra seaca, o damigenuta de fraguta. Asadar si prin urmare, sa se-ntinda masa mare! * Dintre toate traditiile batrinesti ale romanilor, cele mai multe au drept scop gasirea unui sot pentru fetele de maritat, astfel incit parintii sa scape de gurile in plus la masa. De Sinziene, de Dragobete, de Sfintul Andrei, de Boboteaza si chiar de alte sarbatori, tinerele trebuie sa urmeze diverse ritualuri, finalitatea acestora fiind casatoria, casnicia, familia - celula (cu zabrele?) a societatii. Am aflat de la televizor, alaltaieri, ca si zilele de dupa Sfintul Ioan au o semnificatie asemanatoare: fetele de maritat care vor sa afle cum va arata ursitul, cele care vor un fel de avanpremiera sau de varianta demo a acestuia, trebuie sa treaca prin fata unei mese pe care se afla farfurii intoarse cu gura in jos (acoperind astfel diverse obiecte asezate acolo in prealabil) si sa aleaga una, pe care sa o ridice. Daca sub ea se afla sare, barbatul va fi bun ca sarea (in bucate sau in ochi, asta stramosii n-au precizat), daca acolo e zahar, barbatul va fi un dulce, daca sub strachina se afla un taciune, sotul va fi un om care se aprinde repede etc. Toata panarama asta ne-a adus aminte de o editie a emisiunii "Curat murdar" de pe Prima TV, urmarita de curind: era acolo o casa de roman in care de sub fiecare farfurie pe care o clinteai de la locul ei iesea macar un gindac. In casa aia locuia si o fata aproape de maritat. Ne e groaza sa ne inchipuim cum ar arata ursitul domnisoarei. Negru, lucios si mustacios, pesemne? * Tot de la televizor am aflat ca multe agenti