Textul de mai jos, semnat de Stefan Borbély, a fost prezentat, in cursul lunii iunie, in cadrul dezbaterilor organizate la Cluj sub egida grupului „Phantasma“. La discutiile care au urmat au participat Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordos, Marius Lazar, Doru Pop si doctoranzii Cosmina Berindei, Constantina Buleu, Andrada Fatu-Tutoveanu, Ioana Macrea-Toma, Iulia Micu, Corneliu Pintilescu, Andrei Simut. Articolul lui Stefan Borbély – pe care il propunem astazi spre dezbatere – lanseaza o serie de intrebari provocatoare pe marginea unui subiect de acuta actualitate cum este rolul memoriei si al absentei memoriei in configurarea identitatii culturale si nationale.
Tema pe care v-o propun azi spre dezbatere deriva, pe de o parte, din citeva experiente personale pe care le-am incercat in ultimii ani si, pe de alta, din observarea empirica a unor aspecte intelectuale, sociale si politice ale Romaniei postrevolutionare. in mod inevitabil, cele doua planuri se intersecteaza, motiv pentru care imi cer ingaduinta sa vi le detaliez, nu inainte de a va preciza ca optiunea mea pentru stilistica interogativa a acestui text de pornire e deliberata. Prefer sa pun intrebari, cu speranta unor deslusiri ulterioare ale anumitor aspecte, decit sa formulez verdicte finale sau concluzii erudite, generale, docte, dar pripite.
Interogatiile se mai datoreaza si faptului – ma vad silit sa recunosc – ca nu detin raspunsuri bine echilibrate la unele dintre intrebarile pe care vi le pun. S-ar putea insa, la fel de bine, ca unele dintre raspunsurile pe care mi le-am formulat deja sa fie gresite, pentru simplul motiv ca ele deriva dintr-o alta experienta de generatie, a optzecismului – careia cu onoare ii apartin –, decit aceea care domina mentalitatea publica a Romaniei de azi. Am mai scris si in alte locuri, cu acuratetea relativa a unei obsesii (unele dintre ac