A ajuns la Oneşti după ce, în Capitală, comuniştii l-au sancţionat pentru cosmopolitism şi încurajarea vedetismului în gimnastică. A creat Liceul sportiv din oraşul moldav, iar pe Nadia a pierdut-o cînd Karoly, sprijinit de federaţie, a cerut în mod special grupa la care lucra Comăneci
La sfîrşitul anilor '50, cînd gimnastica nu era decît apanajul unor "nebuni" ai meseriei, Marcel Duncan, antrenor la "Constructorul", în Capitală, a fost luat la ochi de comunişti. Acuzat că nu foloseşte "mijloace pentru consolidarea morală şi creşterea sănătoasă a tinerei generaţii", încurajînd "vedetismul, indisciplina şi cosmopolitismul", a fost retrogradat pe linie tehnică, iar salariul i s-a diminuat. Episodul e relatat într-o lucrare de doctorat 2010 la Universitatea din Illinois, sub semnătura Mihaelei Andra Wood ("Superputere: Gimnastica feminină românească în timpul războiului rece").
Iar fisura cu mediul sportiv de la Bucureşti se adînceşte constant, pînă cînd, în '64, i se iveşte oportunitatea spre întîlnirea divină cu talentul colosal al Nadiei. Ioan Sabău, 82 de ani, fost antrenor federal, îşi aminteşte că "Duncan intrase în conflict şi cu colegii de la clubul Olimpia, aşa că s-a oferit să plece la Oneşti cînd primarul de acolo, Valerian Ghineţ, a anunţat că vrea să facă un centru de gimnastică".
31 de mogîldeţe selectate în grădiniţe şi şcoli
A găsit acolo o sală micuţă. "Era aşa de strîmtă că alergările începeau în toaletă!", rememorează Gheorghe Braşoveanu, fostul director al Liceului sportiv din Oneşti. Dar, în ciuda condiţiilor precare, Duncan şi-a pus pasiunea în mişcare, vizitînd toate grădiniţele şi şcolile din oraş spre a găsi fete sprinţare pentru noul său proiect. "Cînd a apărut la mine în clasă, s-a interesat care e mai vioaie, mai energică, iar printre cele selectate m-am numărat şi eu", povesteşte Anca Grigoraş, actuala d
