Sotia lui superb imbracata arata ca in tinerete. O tinea de mina, sa n-o scape, pentru ca visase ca murise. Peste un piriu, parca desenat, era o punte din aur curat. Punte cu balustrade si rezemati de acestea erau parintii lui. Senini si frumosi, doar ca nu vorbeau. Profesorul Ionel Sirbu avea un mare of in suflet si uneori era dominat de necazul acesta care se datora nepotului sau, Vasile Aghenitei, parlamentar la al doilea mandat. Era vorba de o suma frumusica imprumutata nepotului la alegeri. Vinduse omul un teren imens, situat la sosea, in apropierea Iasilor. Profesorul avea sase kilometri pina la gara, asa ca a luat drumul Iasilor cu trenul. Era decis: ori, ori. Nu va pleca fara bani. In prima zi, parlamentarul era pe teren si nu l-a primit. Intre timp, a inceput a cerne cu fulgi mici si reci, parea o joaca. Incet, dar insistent, stratul de zapada crestea vazind cu ochii. Profesorul privea ingrijorat prin geamul micului apartament al unui prieten care l-a gazduit o noapte. - Miine stau la usa lui, gindea el foarte decis. Chiar asa a si facut si demnitarul, trebuind sa plece, n-a putut evita intilnirea. Vorbeau afara pe un frig naprasnic si Aghenitei era nervos foc. - Acum ti-ai gasit? - Dar sint trei ani de cind... - Mama n-a luat nimic de la parintii ei, ai ramas cu toata averea. - Dar pamintul l-am impartit ca fratii... - Ei uita-te, n-am sa-ti dau acum. - Dar cind? - Cind voi avea. Parlamentarul da sa plece, dar Ionel il prinde solid de mina. Un efort zdravan facut de nepot il buseste nemilos pe unchi in zapada. Cind isi revine, constata ca este singur si, pe deasupra, ii era tare frig. Ninsoarea ingreuna circulatia prin oras si ajunge greu la gara. Trenul pleaca obosit si face cei 60 km in 8 ore. Cam sleit de puteri, Ionel apuca drumul spre sat. Un viscol ciinesc bintuie vazduhul, aratind omenirii cam cum este iadul. Intunericul marea disperarea profesorului