Într-un timp dominat de mediocritatea intelectuală, a majorităţii emisiunilor de televiziune, de abundenţa programelor radiofonice pur distractive, de o presă scrisă lascivă, un dialog cu un conaţional ce are convingeri ferme, care-i pecetluiesc evident existenţa, este o şansă. La o respiraţie liberă! Într-o ţară prostită - la scenă deschisă.
De data aceasta, interlocutorul meu este tenacele publicist Ion Măldărescu, realizatorul unei reviste electronice intitulate ART-EMIS, un magazin cultural cu impact la români din ţară şi peste hotare, în mod aparte în Germania. Întrebările esenţiale au fost generate de profilul şi principalele subiecte abordate în bi-săptămânalul menţionat. Interogaţiile adiacente ţin de diferenţele de opinii, fireşti, dintre intervievat şi iniaţiatorul acestui dialog. De interes general.
Problema mareşalului Ion Antonescu
De ce mai consideraţi, acum, că a rămas, de actualitate, tema opţiunilor mareşalului Ion Antonescu, în ultima conflagraţie mondială, în opoziţie cu decizia monarhului de atunci, care a decis, la 23 august 1944, un alt curs al istoriei naţionale, dovedit ulterior a fi deloc benefic prosperităţii României?
Ulpian, juristconsultul împăratului Alexandrus Severus afirma: „Honeste vivere, alternum non laedere, suum cuique tribuere!/Să trăieşti cinstit, să nu dăunezi altuia, să dai fiecăruia ceea ce i se cuvine! ", adagiu care a rămas în analele dreptului. Este şi motivaţia dialogului nostru. În speţă, spaţiul dezvoltării acestei teme de interes naţional este limitat, iar problema mareşalului Ion Antonescu, supusă cunoaşterii, fie şi numai din perspectiva unor corespondenţe stabilite fără caznă, trebuie să clarifice misiunea sa de Conducător al Statului, prin combaterea manevrelor de culise ale fabricanţilor de istorii, care au fraudat şi fraudează de amar de vreme imaginea sa şi adevărul. Mi-e teamă însă că