Are 28 de ani, e înăltuţ dar pare des-tul de firav în teren. Doar pare, dar nu este deloc aşa. Bogdan Buduca, căpitanul echipei de futsal Design Construct are o poveste aparte în sportul de performanţă. Nu a fost vreun talent înnăscut, nu dribla adversari în serie şi nici nu sărea la cap precum Dumitrache pe vremuri. E drept că şi şcoala a avut rolul ei, ea fiind pe primul plan, în detrimentul fotbalului, Bogdan terminând „ingine-ria” la Transilvania, acum urmând cursurile unei a doua facultăţi, respectiv cea de sport. Dealtfel nici nu a jucat cine ştie ce fotbal de performanţă, un pic pe la juniorii lui Romradiatoare, scurt timp prin „judeţ” pe la Aripile după care brusc începe urcuşul. Ucenicia şi făcut-o la minifotbal, iar acum un an pe vremea asta trecea cu arme şi bagaje la futsal. Nu a schimbat echipa, ci oarecum disciplina. De la minifotbal, la futsal. Şi credeţi-ne, nu e uşor. Despre asta ne vorbeşte chiar eroul acestor rânduri. „E diferenţă mare între cele două discipline, în primul rând efortul este înzecit, se joacă non stop, în sală aerul e mai rarefiat. Procedeele tehnice sunt cu totul altele, dar ce e mai important, la futsal eşti tot timpul în priză, ai greşit odată, se vede.”

Despre Buduca să mai spunem că a strâns deocamdată 10 meciuri la echipa naţională, a fost cu lotul la sfârşitul lui iunie două săptămâni în Brazilia la un puternic turneu internaţional, „Grand Prix du Brasil” şi speră mult de la actualul sezon. „Ne dorim să câştigăm pe toate fronturile pe care suntem angre-naţi cu echipa de club, campionat, Cupă şi Cupa ligii. Ar fi o bucurie creată conducerii noastre care pentru ce a făcut şi face la echipă, o merită. Apoi îmi doresc continuitate la echipa naţională şi să reuşim calificarea la un turneu final, după cum se ştie anul trecut s-a ratat la mustaţă accederea la „mondiale”, după 1- 1 în Belgia, am făcut 2- 2 „acasă” şi am ratat c