Spionarea unei comisii de anchetă în cel mai important organism de stat e ceva foarte grav. Aşa pot fi orientate mărturii, prefabricate sau distruse probe.
Înregistrarea discuţiilor dintre membrii "Comisiei Udrea" a fost făcută publică după un ritual aproape clasic. Mai întâi au apărut zvonuri pe bloguri şi aiurea: există o înregistrare. E devastatoare.
Trebuie să apară curând pe undeva...
Şi a apărut, bineînţeles. Nu singură, ci împreună cu "analiza critică", menită să ne facă să înţelegem cum trebuie ceea ce auzim cu urechile noastre neantrenate.
Eu nu voi intra în probleme de conţinut. Înregistrarea mi se pare banală din punctul ăsta de vedere. Membrii oricărui organism de acest fel discută, îşi fac o planificare, analizează oportunităţi. Decide fiecare dacă toate astea au sau nu o semnificaţie mai specială. Dar există în cazul acesta ceva care are cu siguranţă o semnificaţie. Înregistrarea însăşi.
O dată cu sunetele respective, ni se strecoară nevinovat şi o idee despre sursa lor. Ni se spune că ar fi rezultatul iniţiativei unui membru neştiut al comisiei însăşi. Eu n-aş prea crede lucrul ăsta. Materialul e de foarte bună calitate şi vorbitorii se aud bine, indiferent de locul unde stau. Cu o sursă de imprimare dosită pe undeva, prin buzunare sau genţi, nu obţii aşa ceva. E mai curând vorba despre o "înregistrare ambientală", aşa cum fac structuri specializate, cu aparatura de soi plantată din timp unde trebuie.
Aici apare, nu pentru prima oară, problema. Cine a înregistrat clandestin, dar profesionist, dezbaterile interne dintr-o comisie de anchetă a Parlamentului? Dat fiind conţinutul banal, înclin să cred că înregistrarea e de fapt mult mai lungă.
S-a vânat ceva compromiţător şi, în final, s-a scos acest fragment din lipsă de altceva.
Spionarea unei comisii de anchetă în cel mai impor