Documentarul „Evrei de vânzare“, care vorbeşte despre comerţul cu fiinţe umane din România comunistă, poate fi văzut la Cinemateca Union din Bucureşti, mâine, 22 ianuarie, de la ora 17.00 şi miercuri, 23 ianuarie, de la ora 19.00.

Radu Gabrea, autorul filmului „Evrei de vânzare“, spune că în documentarele sale ia foarte puţin în calcul versiunile istoricilor, pentru că vrea să evite diversiunile. Regizorul vorbeşte despre sursele sale de inspiraţie şi despre propriul său exil.

Adevărul: De ce credeţi că este oportun să lansaţi un film documentar pe o temă atât de sensibilă, vânzarea evreilor români în Israel, în anii `70?

Radu Gabrea: Pentru că este un capitol din istoria noastră, despre care, deşi foarte relevant, nu se vorbeşte sau se vorbeşte doar în particular sau mai „pe ascuns“, astfel încât ajungem în situaţia ca dumneavoastră şi nu numai, să vă miraţi când mai apare un „adevăr“, până acum bine păzit sau poate răstălmăcit cu abilitate, care, în vorbirea curentă, e numit eufemistic „subiect sensibil“.

Care au fost sursele dumneavoastră de documentare pentru acest film?

Ideea filmului mi-a fost inspirată de cartea lui Radu Ioanid „The Ransom of Romanian Jews“ („Răscumpărarea evreilor români“), apărută în SUA şi tradusă în România, la Editura Polirom.

Documentarea s-a făcut în cea mai mare parte din documentele CNSAS sau alte cărţi cu documente legate de acest fenomen, cât şi prin discuţii cu istorici sau jurnalişti, şi cu martori implicaţi direct în aceste evenimente.

Cum aţi trăit dumneavoastră, pe propria piele, tensiunea din acei ani, mai ales că aţi ales să şi emigraţi în Germania, în 1974?

Cu mult înainte de a pleca eu din ţară, în 1974, am avut prieteni care au plecat din România la începutul anilor `60 pe o filieră bine descrisă în film, filiera „Jacober“. Andrei Frischlaender, care a ajuns mare architect la