Joi a avut loc la Iaşi un eveniment care a beneficiat de o atenţie temperată din partea mass-media. Este de înţeles – afişul zilei fiind susţinut de Bercea Mondialu şi de scandalul din vămi, evenimente întoarse pe toate feţele de comentatori de pripas şi de specialiştii în orice, care populează cu insistenţă mediile nevoite să trăiască de pe urma a ceea ce se întâmplă, sau nu se întâmplă, dar trebuie interpretat ca atare.

La Iaşi, Camera de Comerţ a fost gazda unei reuniuni la care au participat specialişti din mediul bancar, de o parte, şi reprezentanţi ai năpăstuitelor înterprinderi mici şi mijlocii – cele de la care guvernul aşteaptă minuni, dar pentru care nu se prea face mare lucru. Reuniunea a fost provocată de către Fondul Român de Contragarantare, instituţie de credit intrată în joc anul trecut, sub presiunea crizei, şi Institutul Bancar Român, entitate ce-şi propune să fie un fel de laborator pentru implementarea culturii bancare într-o societate care abia îşi formează deprinderi elementare. Iaşi-ul este a doua locaţie de pe harta unui serial care a debutat la Bucureşti şi va continua la Cluj şi Timişoara.

Ce au discutat participanţii la conferinţa având ca obiect îmbunătăţirea şi amplificarea soluţiilor de creditare a IMM-urilor ţine mai ales de aspectele practice de circuitul creditului în natură şi, mai ales, de piedicile care apar în calea acestuia. Se confruntă două poziţii: reticenţa băncilor în a acorda credite unor investitori care, de cele mai multe ori, nu dispun de garanţiile sofisticate pe care le reclamă acestea, şi lehamitea sau neîncrederea „imemiştilor”, confruntaţi nu doar cu efectele adesea dramatice ale crizei, dar şi cu lipsa de interes faţă de acest sector al celor care – după plastica exprimare a preşedintelui FRC Ioan Hidengcutei – „stau călare pe bani”, dar nu-i oferă celor care au nevoie. „Cheia” reuniunii a constat tocma