Rămânem, până la urmă, aproape sigur, cu o finală germană în Liga Campionilor. Sfârşit de epocă? Început de epocă? Mai vedem la anul!
Ceea ce s-a petrecut în ultima săptămână în Liga Campionilor arată încă odată cât de ilogic este uneori fotbalul, chiar dacă, circumstanţele desfăşurării celor două jumătăţi de semifinale şi chiar rezultatele nu depăşesc, în mod punctual, sfera logică. A fost mai întâi, Bayern - Barcelona. Sus-semnatul nu a fost singurul care a considerat echipa germană ca favorită în această întâlnire, şocant este, bineînţeles, scorul de 4-0. Păi Bayern a defilat prin Bundesliga şi Bundesliga este un campionat mai tare decât "La Liga", care a ajuns să nu mai trăiască decât prin cele două "clasicos". Sumedenia de titluri de genul "panzerele au zdrobit extratereştri" arată necunoaştere şi prost gust. Care panzere? Robben, Ribéry sunt panzere, sau este vorba de nişte clişee care s-au transmis genetic de pe vremea lui Uwe Seeler? De partea ailaltă, o Barcelonă care în "Primera" trăieşte din hrana acumulată în toamnă, iar în Liga Campionilor a ajuns în semifinală gâfâind în spatele lui Messi, care, chiar şi în dezastrul de la München, a fost cel mai bun jucător al catalanilor. Jupp Heynckes a ştiut bine că pe Messi n-ai cum să-l ţii, aşa că l-a anihilat pe Xavi şi s-a văzut că nici marele Messi nu poate câştiga de unul singur. Asemenea minunăţii se mai întâmplă în Cupa Davis, nicidecum în jungla fotbalului.
Înainte de a trece mai departe cu explicarea inexplicabilului, maestrul Jupp merită o paranteză. În Cupele Europene, Germania a realizat o performanţă unică, puţin mediatizată şi poate de neegalat în viitor. În 1980, în Cupa UEFA (competiţie serioasă pe atunci, nu surogatul Europa League de azi!), toate cele patru semifinaliste au fost din aceeaşi ţară: Eintracht Frankfurt, Borussia Mönchengladbach, Bayern şi Stuttgart (iar Kaiser