Faptele istorice ar fi urmatoarele. Sustinuta si incurajata de Rusia, dar si de Austro-Ungaria, in noaptea de 16/17 iunie 1913 Bulgaria a atacat prin surprindere pe fostii sai aliati greci si sarbi din Primul Razboi Balcanic proaspat incheiat, in scopul cuceririi unor teritorii pe care locuiau etnici bulgari si obtinerea unei pozitii dominante in Balcani. Primind notificarile sarbe si grecesti referitoare la atacul bulgar, Guvernul roman a suspendat imediat lucrarile comisiei de delimitare a granitelor dobrogene si a declarat razboi Bulgariei la 27 iunie 1913, dupa ce anterior, la 20 iunie, decretase mobilizarea intregii armate romane.

Evenimentele s-au succedat ulterior cu o viteza surprinzatoare pentru un conflict regional: elementele inaintate ale Corpului 5 armata condus de generalul Culcer au ocupat Turtucaia, Dobrici si Balcicul la 30 iunie, iar opt zile mai tarziu era atinse Rusciuk-ul, Varna si Sumla, pentru ca la 9 iulie tarul Bulgariei, Ferdinand I de Saxa Coburg-Gotha, sa trimita regelui Romaniei, Carol I de Hohenzolern Sigmaringen, o telegrama prin care era solicitata incheierea unei paci grabnice. In acest rastimp nu s-a produs nicio ciocnire directa intre fortele armate ale celor doua tari. Armistitiul s-a incheiat pe 17 iulie, la Bucuresti si tot aici s-a semnat la 28 iulie si tratatul de pace care a creat Romaniei o inselatoare si pana la urma dramatica impresie de putere regionala care avea in fata multi ani de pace.

In anii 1913-1914, pana la inceperea primului mare razboi, in Romania victorioasa au circulat doua carti postale satirice referitoare la Bulgaria, care reflectau o anumita stare de spirit detasat-euforica. In ambele, Regele Carol era infatisat intr-o postura dominanta, iar tarul Ferdinand era "muscat" de bascalia romaneasca. Intr-una, Carol il batea la carti pe Ferdinand deoarece avea in mana toate atuurile celorlalti suv