ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Noapte de An Nou. Casieriţa gării din Predeal dă bilete in rochie de seară, pudrată şi coafată. Ghirlande şi beculeţe colorate atărnă dintr-o parte intr-alta a micii incăperi. E in aer o bunătate ciudată.
ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto: "Trăim in Romănia, şi asta ne ocupă tot timpul"
Mircea Badea, realizator tv
Noapte de An Nou. Casieriţa gării din Predeal dă bilete in rochie de seară, pudrată şi coafată. Ghirlande şi beculeţe colorate atărnă dintr-o parte intr-alta a micii incăperi. E in aer o bunătate ciudată. Nu mai răbufnesc scandalurile de fiecare zi. Cei căţiva călători din sala de aşteptare, şi casieriţa, şi cel de la Informaţii, şi femeia de serviciu se simt apropiaţi prin sărbătoarea ce nu o pot petrece. La telefonul interurban e coadă. In haine de seară, cu cadourile in mănă, oamenii strigă in telefon urări de bine. Un tip inalt, atletic, răcneşte celor de la capătul firului: Fericire şi incă un copil! Vănzătoarea de la ziare şi reviste, care a inchis şi pleacă spre casă, se sărută cu casieriţa, urăndu-şi, emoţionate, La mulţi ani!
Vagoane pustii, cu luminile aprinse in compartimentele goale, cu acel aer de singurătate pe care-l degajă un tren gol, cu ferestrele la toate compartimentele scăldate in lumina birocratică a neoanelor. Sunt cu totul, in vagonul meu, cinci-şase inşi. Cel de la Poştă, cu ochii inroşiţi de nesomn, pregătindu-şi sacii pentru staţia următoare, un militar intărziat, o familie ce va cobori la Ploieşti, aşteptată pe peron de o altă familie, venită la gară direct de la Revelion: femeile coafate proaspăt, in rochii lungi de seară. La vagonul restaurant, atmosferă excepţională: se dă bere fără măncare. Doar doi inşi, unul intărziind in faţa unei cafele, celălalt, in faţa unei sticle de bere. Cei doi ospătari işi fac inventarul chiflelor, săcăiţi de un beţiv
