Orice miliardar cu o garderoba de patru sute de costume are, cum spun psihiatrii cand isi menajeaza pacientii, o mica problema.

Iar daca miliardarul e rus, problema, oricat ne-am stima noi vecinii, nu e in nici un caz una mica. Miliardarul slav il maimutareste pe cel american. Nici yankeul nu-i tocmai sanatos la motive, insa una e sa porti in fiecare zi alte haine intr-o societate de consum, unde bogatia e la tot pasul, si alta sa te dai mare intre nevoiasi si zdrentarosi. Americanul e excentric, petrolistul rus e neam prost. Si macar de-ar fi vorba de o vedeta, dar insul, a carui garderoba am vazut-o intr-un film de televiziune despre nababii Moscovei, era un om de afaceri cu pretentii de respectabilitate. El isi prezenta costumele, pe care urma sa le imbrace numai o data, ca pe o chestiune de rang, ca pe o conditionare profesionala. Ca si cum cine vinde petrol trebuie sa incalte o mie de pantofi anual, cine mananca icre cu polonicul e musai sa aiba si camasi cu zecile de mii si cine intoarce banii cu lopata nu e om intreg, daca nu-si asorteaza limuzinele cu cravatele.

Cand nu mai stii cate costume ai, imbracatul nu mai e un rafinament, ci o nesfarsita zapaceala. La prima purtare, putine sunt hainele in care un om se simte bine. Miliardarii nu cumpara imbracaminte de gata. E destul sa te intrebi la cate probe se supune bogatasul rus, care-si primeneste o data in an garderoba cu patru sute de costume, ca sa te ia ameteala si sa intelegi ca omul e masochist. Ca nu se simte bine decat daca se simte prost. E in firea umanului sa te atasezi de niste lucruri. Sacoul meu preferat ramane numarul unu in alegere si cand s-a tocit in coate si trebuie abandonat. As vrea sa-l mai port macar inca o zi, inainte de a-l lepada definitiv. Cunosc multi oameni care nu au retineri, cand e sa vorbeasca de o seama de obiecte din jur cu toate cuvintele iubirii. I-am cerut unui