Joi 22 iunie 1989 Elena Ceauşescu s-a ocupat de cadre. Cu o zi în urmă făcuse acelaşi lucru - avusese două şedinţe pe temă şi-i chemase în biroul ei pe aceiaşi cu care dezbătuse în "săliţă".
Joi, între orele 10:10 şi 11:05, împreună cu Emil Bobu, Radu Constantin şi Silviu Curticeanu, a ţinut prima şedinţă. A doua a fost după-amiaza (17:30-18:30), tot la "săliţă", cu aceeaşi echipă, minus Silviu Curticeanu.
Cu excepţia celor menţionaţi la respectivele şedinţe, au fost prezenţi la Cabinetul 2 Gheorghe Oprea, Vasile Nicolcioiu, Constantin Olteanu, Nicolae Constantin şi Ion Stoian.
I-a chemat în biroul ei şi în afara şedinţelor pe Silviu Curticeanu (de două ori) şi pe Emil Bobu (de patru ori). În ziua respectivă, Emil Bobu a stat faţă în faţă cu Elena Ceauşescu aproape trei ceasuri şi jumătate. Adăugate şi ceasurile serii petrecute (cu nevasta) la "club" împreună cu soţii Ceauşescu, şi orele de pregătire a informărilor şi rapoartelor, reiese că viaţa demnitarului gravita pe orbita fixă a cabinetelor 1 şi 2.
"Bobu reprezintă un caz de depersonalizare dramatică, va scrie mai târziu despre el, Dumitru Popescu. Nu ştiu cum îi arăta în realitate firea, dar, din nenorocire, i-a fost percepută, de la bun început, numai uriaşa disponibilitate de subordonare. N-am mai întâlnit un om capabil să disimuleze în asemenea grad, să nu poată ieşi nici un milimetru din cuvântul superiorului, să nu găsească puterea de a-l contrazice măcar într-un punct cât de mic, sau de a face ceea ce credea el de cuvinţă pe ascuns."
Şi tot Dumitru Popescu despre relaţiile lui Bobu cu ceilalţi demnitari: "Bănuiesc, mai degrabă, că i se dereglase aparatul de reacţie. Nici nu apuca celălalt să-şi termine fraza, şi el începea să bâţâie din cap, în semn de aprobare. Ba nici nu era nevoie să vorbească acela, el îi citea gândul din privire şi-i vene
