Nu mică i-a fost mirarea lui Florian când, în timp ce-şi făcea duşul în aer liber, în faţa casei, după sesiunea de surfing de ieri pe valurile Atlanticului, aude o voce bărbătească pronunţând într-o română impecabilă „Bună ziua“. Să-i stea omului inima, nu alta! Încă un român în Piracanga? Era Toma, prietenul nostru româno-canadian din Itacaré, un oraş turistic situat la câţiva kilometri de satul nostru. Toma a plecat din România când avea opt ani, împreună cu părinţii lui - unul din Moldova, celălalt din Oltenia. Au locuit o vreme în Africa de Sud, apoi s-au stabilit în Canada. Acolo, acasă, obişnuiesc să vorbească tot româneşte.
Toma a venit la începutul anului în Bahia, urmându-şi visul: acela de a-şi deschide un băruleţ pe o plajă braziliană. Şi cum Itacaré e renumit în toată lumea pentru surf şi plajele superbe, iată-l pe Toma (26 de ani) poposind într-o ţară nouă, fără să ştie limba şi apucându-se să-şi ducă visul la îndeplinire, de la zero.
După trei luni de muncă, pe Praia de Concha, faţă în faţă cu Oceanul, se afla Neve na Praia, cel mai frumos beach-bar din Itacaré.
Toma e genul de om care şi-ar da şi cămaşa de pe el ca să te ajute. Ne-am cunoscut întâmplător, printr-o vecină din Piracanga (Esther din Kenya), ne-am tot vizitat de atunci şi ne-am bucurat de fiecare dată de generozitatea, bunul simţ, deschiderea şi optimismul lui molipsitor. „Se vede că nu eşti crescut în România“, i-am spus noi şi el n-a înţeles prea bine de ce, pentru că nu are termen de comparaţie.
Aşa că dacă ajungeţi prin Itacaré, mergeţi pe Concha şi întrebaţi de Neve na Praia. Întâlnirea cu Toma şi cu sufletul lui frumos merită cel puţin o vizită! Laura Câmpean, din Piracanga, Brazilia, Foto: Florian Câmpean
* Alte poveşti din Brazilia puteţi citi şi pe blogul Laurei şi al lui Florian Câmpean, viataprinbalonulroz.
