În Capitală sunt 7.000 de apartamente noi care sunt nevandabile, adică pe care nimeni nu vrea să le cumpere la preţul de acum. Nu doar potenţialii clienţi susţin că acele locuinţe, poziţionate aşa cum sunt şi finisate aşa cum sunt, nu îşi merită preţul cerut, ci şi agenţii imobiliari, experţii şi investitorii imobiliari.
În timp ce dezvoltatorii încearcă, pe diferite căi, să se scuze că nu pot reduce şi mai mult preţurile, încă prea mari ţinând cont că nu prea se mai dau credite şi salarii ca acum doi ani, piaţa rămâne îngheţată. Cu o excepţie: cutia de chibrituri. Din cele 2.300 de apartamente noi vândute anul acesta în Capitală, 1.800 au avut preţuri sub 90.000 de euro, ceea ce înseamnă, după cum era şi normal, că s-au vândut fie cele cu suprafeţe mici, fie cele puţin mai mari dar care fie sunt poziţionate prost, fie nu sunt finisate cum trebuie. Una peste alta, salvarea dezvoltatorilor a fost cutia de chibrituri, de dimensiuni "comuniste".
Aceeaşi cutie de chibrituri de care ei spuneau, ca mulţi dintre potenţialii clienţi, că România nu mai are nevoie. Indiferent dacă ar fi venit criza acum sau peste trei ani, ei tot nu ar fi putut vinde, în masă, apartamente cu două camere de 85 sau 90 de metri pătraţi. Cel puţin nu fără a tăia drastic din profit.
În acel moment, acum trei ani, dezvoltatorii imobiliari au crezut că emanciparea românilor cu ceva bani sau cu salarii suficiente pentru a lua un credit mare se va extinde şi asupra pieţei imobiliare. Şi pentru o scurtă perioadă de timp, chiar au fost clienţi, nu puţini, care s-au grăbit să cumpere apartamente de 120 sau 140 de metri pătraţi pe lângă pădurile Capitalei. Dar asta a fost tot. Ieşirea din cutia de chibrituri presupune nu numai un sistem bancar care acordă credite cu ochii închişi, ci şi o strategie de preţ realistă şi salarii pe măsură. Momentan, cutia de chibrituri este în continuare n