Motivând că a demisionat deoarece Departamentul său n-a primit bani suficienţi de la buget, Liviu Dragnea a arătat cu degetul spre Guvernul Emil Boc.
Fireşte, Guvernul Emil Boc e alcătuit din coaliţia PD-L-PSD pe temeiuri de egalitate.
Felul în care s-a alcătuit acest Guvern, moşirea lui de către Traian Băsescu în calitate de preşedinte al PD-L, faptul că prin Traian Băsescu PD-L deţine şi Preşedinţia României schiţează o altă imagine publică a Guvernului: cea a unui Guvern în care PD-L conduce o coaliţie alcătuită şi din PSD. Intuind că această imagine de formaţiune de mâna a doua, adusă de PD-L la guvernare, pentru a avea majoritatea în Parlament, va fi o mare problemă pentru PSD, Mircea Geoană se zbate din răsputeri s-o contracareze.
Astfel se explică insistenţa de a ajunge vicepreşedinte al CSAT, declaraţiile făcute în numele Guvernului, documentele făcute publice de conducerea partidului.
Toate aceste strădanii sunt zadarnice.
Imaginea publică a PSD rămâne cea de partid ajuns la guvernare nu pentru că ar fi obţinut un scor egal cu cel al PD-L, nici pentru că se impunea o largă Coaliţie, ci pentru că PD-L i-a făcut favorul de a-l aduce la şefia ţării.
Poate şi din cauza lui Traian Băsescu, Guvernul Boc trece drept unul al PD-L, în care şi-au găsit locul, pe post de rude sărace, şi miniştrii PSD. În aceste condiţii, se iveşte un paradox. Deşi proiectul de buget pe 2009 a fost dezbătut şi aprobat de liderii Coaliţiei alcătuind cele două partide, impresia dominantă e că miniştrii PSD au primit sumele necesare de la Guvernul PD-L condus de Emil Boc.
Pe acest fond, a venit demisia lui Liviu Dragnea. Domnia sa şi-a motivat gestul prin faptul că nu i s-au dat de Guvern banii necesari.
Fireşte, dacă am lua în serios realităţile de pe hârtie, Liviu Dragnea trebu