Fără doar și poate, Steaua este o creație a comuniștilor. Fără doar și poate, Steaua, prin mijloacele sale neortodoxe, a făcut și mult rău fotbalului românesc de-a lungul anilor. De fapt, dacă stăm să analizăm mai bine,nu numai Steaua a fost o echipă departamentală, ci și Dinamo, care poate fi inclusă în aceeași ”oală” a istoriei. În fine, cert este că niciuna n-a fost mai inocentă sau mai nocivă decât cealaltă.
Revenind la zilele noastre, Steaua, această echipă iubită, idolatrizată, dar și ridiculizată sau ironizată la tot pasul menține fotbalul românesc în viață. E adevărat, calificarea în primăvara europeană a Europa League nu reprezintă o performanță senzațională, însă pentru un fotbal românesc, dominat de blatiști, corupți și, în ultimul timp, pușcăriași, accederea în 16-imi poate fi privită ca o importantă gură de oxigen.
Privind adversarul, AEK Larnaca, mulți sunt tentați să desconsidere adversarul cipriot, fapt firesc până la urmă, însă să nu uităm că în Champions League un galonat antrenor român a fost scos din Europa de APOEL, tot o echipă cipriotă.
După meciul de aseară, vrem nu vrem, Steaua obligă la cuvinte frumoase. Obligă calificarea, obligă spiritul, obligă emoția, obligă mândria celor 50,000 de fani de pe Național Arena și a milioanelor din fața televizorului. Un alt lucru care obligă, este discrepanța dintre Steaua și restul echipelor din România care, din păcate pentru frumusețea fotbalului, n-au nici pereformanțe și nici suport.
Așadar, asta este Steaua; echipa care bate Barcelona în finala Champions League, apoi este umilită de AC Milan peste trei ani în aceeași competiție, echipa care bate PSG cu 3-2 (3-0 la masa verde) apoi pierde 5-0 la Paris; echipa care elimină Valencia la penalty-uri apoi pierde clar cu Villareal; echipa care pierde la Rosenborg, apoi șterge pe jos cu Betis Sevilla; echipa care câștigă la Kiev