Pe parcursul celor aproape doua decenii care au trecut de la revolutiile din 1989, societatile din Europa Centrala si de Est au evoluat de la regimuri autoritare, centralizate si birocratice de tip leninist, spre forme democratice de organizare politica si economica1.A ne concentra exclusiv asupra dificultatilor pe care acestea le-au intampinat in perioada de tranzitie inseamna a pierde din vedere drama experimentelor social-politice din regiune. Miza o reprezinta aplicabilitatea paradigmei liberal-democratice in societatile autoritariste prin traditie (catre ce fel de experiente pot privi ele in urma?2). Este necesar sa identificam acele structuri care sa permita societatilor libere sa se stabileasca si sa functioneze corect si sa apreciem traiectoria marilor transformari dezlantuite in urma evenimentelor din 1989: sunt noile societati favorabile pluralismului sau puterea este in mainile fortelor nonliberale, antireformiste? Chiar si dupa extinderea NATO catre Est si aderarea la UE a majoritatii statelor est-europene, exista o tensiune evidenta intre partidele pluralist-democratice si cele radicale, fie ele etnocratice sau de alta natura, din aceste tari3.Efortul Poloniei de a duce o politica de platire a politelor, in numele ruperii totale de trecut, ofera un exemplu edificator in ceea ce priveste elasticitatea tentatiilor si comportamentelor de tip maniheist. In aceeasi ordine de idei, putem observa transformarile ideologice, de-a dreptul naucitoare, pe care le-au suferit diversele formatiuni politice, precum si fluiditatea acestor asa-zise ideologii. Discursuri radical-populiste ingrijoratoare concureaza cu o la fel de nelinistitoare perpetuare a coruptiei in sanul guvernului si al administratiei de stat. Legea statului de drept este calcata in picioare prin aranjamente de culise intre diverse grupuri de interese. Scandalurile abunda si au aparut adevarate imperi