A început frumos „toamna fotbalistică” – ufff, ce clişeu! De fapt, de când cu tururile astea preliminare, avem de tras toată vara ca să prindem toamna europeană pe teren şi nu la televizor. Steaua – patru meciuri, patru victorii, golaveraj 10-2; FC Vaslui – o victorie şi un egal; FC Timişoara – două remize de aur. Bilanţ general, înaintea ultimului asalt spre grupe: cinci victorii, trei egaluri, zero înfrângeri, nicio echipă eliminată. Excelent în comparaţie cu necazurile de anul trecut. Excelent şi în comparaţie cu bilanţul altor ţări în acest sezon. Sârbii, bulgarii, ruşii, turcii, elveţienii, olandezii sau portughezii au pierdut cel puţin câte o poziţie. Ungurii sau scoţienii sunt catastrofali. Noi n-avem, deocamdată, niciun rănit. Sigur că războiul e abia la început, dar contează enorm acest început.

Să ne oprim puţin asupra trioului Timişoara – Steaua - Vaslui, care ne-a vopsit vara în culori vesele. Cele trei formaţii aparţin unor patroni dominanţi. Marian Iancu, Gigi Becali şi Adrian Porumboiu sunt vizibili, vocali, puternici. Şi îi vezi la televizor şi când trebuie, şi când nu trebuie – mai ales pe primii doi, predispuşi la excese. Deşi fundamental diferiţi – dovadă că nu se prea suportă unul pe altul –, cei trei au o calitate comună: ambiţia de a fi deasupra. Şi un capriciu comun: toţi trei au ameninţat că se retrag, dar niciunul n-a făcut-o.

Marian Iancu e imprevizibil, uneori nedrept, deseori imposibil, dar s-a contaminat de microbul performanţei. Şi chiar pare să fi desluşit reţeta succesului. Ceea ce înseamnă enorm pentru o Timişoară sătulă de naveta A-B şi traumatizată de experimentul Zambon.

Pe Gigi Becali, criza pare să-l fi umanizat. L-a silit să renunţe la (unele) excentricităţi, poate şi să se manifeste mai înţelept. A început să preţuiască banii, iar cu puţin efort va ajunge chiar şi să respecte oamenii. D