www.jouvert.net
In ciuda legilor pe care primaria le-a dat in acest sens, numarul proprietarilor de caini care se apleaca dupa rahatul lasat de acestia pe caldaram e invers proportional cu cantitatea totala, la nivelul de oras, a acestuia din urma.
Exista in primarie o directie speciala, menita sa rezolve aceasta problema, insa fie din lipsa de personal, fie de timp sau sange rece, trotuarele cartierelor bucurestene sunt marcate de la un cap la altul.
Un calcul hazardat, dar care ar putea fi adevarat
Piata de hrana pentru animale a fost estimata in 2006 la aproximativ 30 de milioane de euro, conform unui studiu realizat de Revista Piata. La un cost mediu pe kilogram de trei euro, rezulta o cantitate de de mancare de aproape 1000 de tone.
Daca eliminam pisicutele - despre care se stie ca sunt foarte scrupuloase in obiceiurile lor, ramanem cu 500 de tone de hrana pentru catei.
Si tot prin acest calcul, daca alocam Bucurestiului o cota de 20% din totalul hranei, vandute ramanem cu 100 de tone de mancare de animale vanduta numai in Bucuresti.
Sa zicem ca nu e o cantitate foarte mare. Insa transformata in rahat, situatia devine puturoasa rau. Si asta fara sa luam in calcul resturile de la masa de seara, pe care uneori catelusii le mai primesc pe post de aperitiv.
Cum e in alte parti
Cateii n-au nici o vina. Ei isi fac datoria de a nu face mizerie in casa, iar in momentul in care dau de aer liber - nu mai stau la discutii.
In alte orase mari, situatia e mult mai grava pentru proprietarii de animale. Spre exemplu, in Paris, la nivelul anilor 2000, municipalitatea chleltuia aproape 5 milioane de euro anual pentru eliminarea celor 15 tone de rahat pe care pudelii francezilor ii lasau pe trotuar.
Vina pare sa-i apartina fostului primar Jaques Chirac, care a refuza