Astăzi, oamenii satelor noastre sărbătoresc Pricopul, o străveche divinitate agrară, ambivalentă, care veghează la coacerea grânelor şi poartă de grijă celor ce lucrează pământul, dar care nu se dă în lături să abată incendiile şi grindina asupra holdelor celor ce nu-i cinstesc ziua. Nu întâmplător, Calendarul Roman îl celebra tot astăzi pe Consus, zeul pământului şi al agriculturii "care în ascuns păzeşte semănăturile ca să le aducă rod". (At. Marian Marienescu) E ziua în care se crede că "s-a înecat Luna" şi asta s-a întâmplat când trecea o punte de ceară, încercând să ajungă la Soare spre a-i fi mireasă. Legenda spune că, aflând că vor să se cunune soră cu frate, Dumnezeu s-a mâniat şi l-a pus pe Pricopie să topească puntea.

Pentru români este una dintre sărbătorile considerate primejdioase, ţinute în aproape toate zonele, chiar dacă în calendarul ortodox e marcată cu cruce neagră. În Hunedoara se crede că astăzi amuţeşte cucul ("Precupu’ tace cucu"), iar în Bucovina, că este Ziua Lupului, când sfântul poate lua înfăţişarea acestui animal, atât de venerat în calendarul popular. Se povesteşte că un lup a furat copilul unei femei care lucra în ziua de Pricop, iar când aceasta a strigat după ajutor, i-ar fi răspuns cu glas omenesc "nu e lupul, ci Precupul", apoi, înduioşat de jalea ei, i-a adus pruncul înapoi. Moţii îi ţin ziua de frică să nu îi ia pe sus două vânturi năprasnice (Harcodan şi Dornados), aşa cum a păţit un boier necredincios din Apuseni, dobrogenii îl sărbătoresc cu credinţa, că el le păzeşte cânepa, iar oltenii, pentru că are puterea de a "arde boabele de grindină", adică de a topi gheaţa şi de a o preschimba în ploaie curată. Precupul, asemeni Solomonarilor, poartă nu numai grindina pe cer, ci şi fulgerele şi trăsnetele, pedepsindu-i pe cei care lucrează de ziua lui. Din chestionarele lui Th. Speranţia aflăm că atunci când nişte oameni "s‑