O legendă spune că satul Rucărului ar fi fost fondat de ostaşii lui Negru Vodă, care au primit drept mulţumire pentru serviciile lor, de la voievod, dreptul de a stăpâni valea şi munţii din jur. S-au aşezat rucărenii, şi-au durat case din lemnul pădurilor şi, având atâta păşune grasă pe muncele, au început să se ocupe de păstorit, alegând să poarte în locul armelor bâta ciobănească. Se mai spune că odată Negru Vodă a trecut pe acolo, ca să vadă cum s-au aşezat oştenii lui şi cum o duc, iar ei l-au primit cu bucatele locului, cu bulz, cu balmoş, cu pastramă...
Despre ospeţia rucărenilor vom scrie şi mai departe, despre felul în care au reuşit să o arate ei, la ediţia a II-a a festivalului gastronomic "O masă într-o farfurie", organizat de Primăria Rucăr - o notă aparte pentru vrednicul primar Ionel Dulamă - şi ANTREC Argeş - preşedinte de onoare, Ana Vorovenci.
HORA RUCĂREANĂ
Pe Cornelia Mazăre, zisă "Tanti Tuţa", am mai întâlnit-o cu ceva vreme în urmă, într-un Ajun de Crăciun, când am deprins de la dânsa a face pastramă de porc, tobă şi cârnaţi. Ne-am bucurat să întâlnim Casa Rucăr printre concurenţii concursului "O masă într-o farfurie" şi nu am pierdut prilejul să-i cerem niscaiva reţete, de data aceasta cele specifice sărbătorilor primăverii.
Astfel, am aflat că pentru drob se fierb măruntaiele de la miel foarte bine, cu apă şi sare, foi de dafin, se scurg, se lasă la răcit şi se dau prin maşină. Se adaugă trei linguri de smântână, trei gălbenuşuri de ou şi albuşurile bătute spumă, piper, sare, se amestecă bine şi se dă la cuptor.
"Sarmalele se fac în mai multe feluri, depinde de om. Sarmalele le fac mai uşurele, pun şi carne de pasăre, puţin condiment, mărar, ouă, nu le fac sărate, iar albuşurile le bat spumă ca să fie pufoase, le înfăşor, apoi le dau la foc mic. Numai aşa iese mâncarea bună", ne spune Ta
