Pe biroul de lucru al ministrului Justitiei Monica Macovei nu se afla nimic personal. Nimic ce sa aminteasca faptul ca si ea e, in cele din urma, un om obisnuit. Nici vreo poza de familie, ori vreun obiect care sa sugereze o cit de vaga urma de tendinte fetisiste. Nici macar flori.
Pe biroul de lemn masiv se gasesc doar dosare, aliniate destul de uniform, volume de texte juridice si din nou acte.
La cabinetul de lucru al Monicai Macovei senzatia e ca te afli mai curind in transeele unui razboi care trebuie dus pina la capat, indiferent de consecinte. Nu conteaza daca pierzi sau cistigi, stii doar ca trebuie sa te lupti.
In aceste transee, Monica Macovei si-a pierdut interesul pentru victorie, deoarece stie ca pentru ea victoria nu poate fi ceva palpabil. Ministrul stie ca nu are cum sa existe deznodamint ferice in reforma justitiei, numai cel mult succese de parcurs, precum promovarea unei noi legi sau schimbarea unui om din sistem.
Monica Macovei nu pare nici sa vrea sa respecte regulile vreunei confruntari, fie ea doar la nivel politic. Ea lupta pentru impunerea unui ideal si nimic mai mult.
Ministrul Justitiei stie ca UDMR este "o frana in calea masurilor anticoruptie" (vezi interviul de marti dintr-un cotidian central). Si de aceea spune raspicat ca in ce priveste proiectele promovate de Minister, Uniunea maghiarilor a fost cea care s-a opus "constant si cel mai vehement", in guvern.
Pentru Monica Macovei nu conteaza ca UDMR are alta opinie, nici faptul ca liderii maghiari sunt nemultumiti ca ea nu colaboreaza cu Parlamentul, iar unele din proiectele initiate sunt apreciate ca "fie anti-constitutionale, fie proaste".
Monica Macovei nu are timp sa asculte alte puncte de vedere, nici nu are dubii. Ea stie doar ca trebuie sa poarte un razboi just. Sa impuna niste principii. Sa schimbe
