Odata cu publicarea, in premiera, la Editura Humanitas, Cuvantul din cuvinte de Monica Lovinescu este un text care isi incepe cariera - pentru ca merita una - la 52 ani dupa ce a fost scris. Autoarea nu mai are nevoie de nici o prezentare. Scris in frantuzeste, tradus la Humanitas de Emanoil Marcu, textul a fost propus Editurii Denoël, din Paris, in 1955, si a fost refuzat. Ca sa intelegem de ce, trebuie sa rememoram peisajul literar parizian din epoca: vedetele sunt Albert Camus si J.P. Sartre, iar a fi intelectual francez este echivalent cu a fi de stanga, chiar de extrema-stanga. Textul Monicai Lovinescu a fost deja incadrat de critica in categoria romanelor distopice, in descendenta lui Orwell, Zamiatin si Huxley, si are toate trasaturile acestui gen de roman: prezinta o societate imaginara, de fapt, un sistem totalitar, in care libertatea individuala e suprimata, eroul este inadaptat, se exercita asupra lui supraveghere si constrangeri, tentative (in general, reusite) de a-l metamorfoza cu forta intr-un "om nou", o lume dezaxata in care totul se intampla au pire. Celelalte doua distopii importante din literatura romana, Biserica Neagra de A.E. Baconsky si Al doilea mesager de Bujor Nedelcovici, au cunoscut destine la fel de vitrege. Romanul lui A.E. Baconsky e scris in 1970, nu trece de cenzura si apare abia in ianuarie 1990, intr-o vreme in care nu atrage atentia atat cat ar fi trebuit. Romanul lui Nedelcovici nu trece nici el de cenzura si apare in Franta, in 1985, e premiat acolo, precipita exilul autorului la Paris, apare si el mai tarziu, in Romania, dupa 1990, si lipseste, si azi, din ierarhiile importante ale criticilor contemporani. Scrise, in mod intamplator, dar interesant, ciclic, la interval de cinsprezece ani (in ‘55, ‘70 si ‘85), aceste trei texte distopice, ale Monicai Lovinescu, A.E. Baconsky si B. Nedelcovici, foarte diferite ca stil, pun in evi