Semnatarii Albumului aniversar (100 de nume), actuali sau fosti redactori si colaboratori ai "Ziarului de Iasi"/ "Monitorul", au fost indemnati sa povesteasca o intimplare-doua din viata lor de ziaristi, din culisele redactiei, din relatia cu ziarul sau cu "subiectii" cei mai tari (de cap, unii). A rezultat un mic cod de deontologie gazetareasca, dar si o antologie cu pitoresti intimplari, cu elanuri si nostalgii, cu bucurii si frustrari greu de imaginat pentru cel ce nu face parte din breasla. Am citit pe nerasuflate, ca pe un roman politist (sau autobiografic), cartea editata de "Ziarul de Iasi" la implinirea a 15 ani de la aparitia primului numar. Nu stiu daca si cititorii ziarului au avut acces la acest Album aniversar, aparut, probabil, intr-un tiraj confidential. Pai, tocmai ei ar trebui sa-l citeasca, spre a vedea ce se petrece in spatele usilor inchise, dincolo de pagina tiparita, acolo unde fierbe mustul ce va deveni vinul degustat in fiecare zi de cei mai inraiti consumatori-cititori. Cum ar fi Majuru' dintr-o comuna ieseana, tatal incisivei si unicei poetese Mariana Codrut. Sau alt cititor, pentru care ziaristul e doar un nume adunat pe o pagina de gazeta, uneori nici atit, intrucit ceea ce conteaza sint faptele, evenimentele relatate. Cine ce stie despre riscurile acestei meserii? Doar cite o tresarire, cind un gazetar este dat in judecata (pentru delict de opinie!) sau, pe la sfirsit de an, cind se anunta ca au murit, in diverse "puncte fierbinti" de pe glob, 50-60-70 de gazetari. Tot mai multi, de la an la an. Desigur, in Romania - deci si la Iasi - nu sint pericole mortale pentru ziaristi. Daca vrei s-o patesti, trebuie sa te lasi dus (de nas) in Irak, de un oarecare Hayssam, spre a fi salvat, apoi, de insusi presedintele patriei, cu toate serviciile lui secrete (cazute-n dizgratie, intre timp, din pricina aceluiasi nabadaios Hayssam). Dar sint alte nu