Din nou in vechea noastra fundatura "elitara" La scurta vreme dupa episodul din Italia, am citit in Evenimentul zilei un text al tau, intitulat Crima si pedeapsa, in care puneai problema in alti termeni decat cei din presa romana. Vorbeai in acel articol de crima individuala si pedeapsa colectiva. Ce ti-a atras atentia din acea poveste? Stirea, asa cum am receptat-o eu, m-a socat in primul rand pentru ca parea o crima oribila, cel putin in primele relatari. Apoi, m-au surprins reactia italiana si cea romaneasca. Se muta reflectorul pe o chestiune etnica, pe defecte comunitare. Se intampla ca aveam la Bard atunci, ca oaspete in clasa mea, pe scriitorul Antonio Tabucchi, extrem de revoltat de reactia italiana si foarte deceptionat, in general, de viata publica italiana actuala. Reactia mea avea, inevitabil, o implicare romaneasca, pe mine ma soca, in primul rand, crima comisa de un roman. Italia reprezenta o tara aflata de multa vreme in comunitatea europeana, o tara care a "exportat" continuu italieni in lume, suferind ei insisi de acest tip de categorizare comunitara peiorativa, o tara care a fost extrem de deschisa in a primi straini, dar fara sa le asigure o minima structura sociala, sa-i stabilizeze, sa-i faca productivi. Pe masura ce devenea mai clar ce s-a intamplat la Roma, reactiile romanesti deveneau tot mai penibile. Cea a ministrului de Externe, care nu era un oarecare politician, ci un intelectual cooptat in guvern, m-a uluit. Ne aflam din nou in vechea noastra fundatura "elitara" unde domneste vechiul si mereu noul rictus mahalagesc de superioritate si dispret fata de "popor", gloata tampa, necultivata, murdara, stupida, grosolana. Eu nu pot uita faimosul text al lui Thomas Mann, intitulat Hitler, fratele meu (Bruder Hitler). Scriitorul asuma orbirea poporului sau, monstruozitatea nazismului, chiar si pe demonicul Hitler. Thomas Mann, care avusese o atitu