Când rezultatele academice ale candidatului nu sunt extraordinare, scrisoarea de intenţie şi recomandările profesorilor sau ale şefilor pot convinge universitatea să-l declare admis. Sursa: Hepta

Absolvirea unui masterat în străinătate înseamnă un plus de cunoştinţe, un avantaj la angajare şi o experienţă culturală alături de oameni cu atitudini şi mentalităţi diferite.

Până a ajunge însă la culegerea laurilor, cei interesaţi de astfel de studii trebuie să treacă printr-un proces complex de admitere: alegerea programului, în tocmirea actelor, crearea unui eseu motivaţional convingător, obţinerea uneia sau a mai multor scrisori de recomandare şi un test de limbă care să ateste nivelul de cunoştinţe cerut de universitate.

Studii practice în ţări nordice

Procesul de pregătire este laborios şi ar fi bine să fie început cu câteva luni înainte de înscriere.

Primul pas este alegerea unui program de studiu care să corespundă intereselor şi pregătirii candidatului. După un proces sincer de introspecţie, candidatul trebuie să se orienteze spre o ţară cu un sistem educaţional ce se potriveşte cerinţelor lui.

"Sisteme asemănătoare cu cel românesc sunt cele latine, ca Franţa, Italia, Spania, iar cele orientate către aplicabilitatea cunoştinţelor sunt cele din ţări nordice sau anglo-saxone, precum Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Suedia", spune Bogdan Kochesch, manager Educativa - program de consiliere pentru admitere în străinătate.

Ce apreciază comisia

Cei care aplică pentru un masterat în străinătate trebuie să pregătească o serie de documente: copii traduse şi legalizate după diploma de licenţă şi foaia matricolă, certificat de limbă, scrisori de recomandare şi eseu motivaţional.

Reprezentantul Educativa spune că, pe lângă aceste documente, se mai pot adăuga adeverinţe de l