Este fireasca adoratia grabei, precipitarea care ne guverneaza existenta, spaima de a nu pierde momentul, care a devenit teroarea cotidiana? De la mijlocul secolului al XV-lea pina in prezent, setea de cunoastere se manifesta si plastic, intr-o multime de masini imaginare, unele ramase in stare "grafica", de simpla fantezie, altele, chiar realizate in curioase masini cu bizare functii (de numarat, de calculat, de ghicit, de rezolvat unele probleme simple sau, dimpotriva, foarte complicate), constituind, cu timpul, un capitol din cele mai fantastice, definind insasi esenta vietii pe care o ducem. Poate ca mai bine ar fi sa spun ca acest caracter definitoriu este perpetua stare de miscare, de tranzitie, exprimata printr-o stare de anxietate, de hipermotricitate a materiei din care sintem alcatuiti si totodata a materiei din jurul nostru; un fel de agitatie ca aceea a unei bile aflate intr-o neincetata miscare (in toate sensurile), inchisa intr-o carcasa care si ea se afla intr-o permanenta miscare in toate sensurile. Fervoarea descoperirilor, visul realizarii unor inventii a fost, totdeauna, o caracteristica a visului ratiunii si, desigur, a poeticii omului. Rasfoind, astazi, vechi manuscrise, cercetind muzeele, ne confruntam cu cele mai interesante tentative de rezolvare a unor indraznete ipoteze, idei care, adormite in starea de utopie, s-au transformat, dupa sute de ani, in realitati stiintifice; uneori au devenit simple si cotidiene obiecte, alteori au premers telefonia, transportul, masina de calcul sau rachete interstelare. O anumita conformatie bizara le include, pentru cine le priveste astazi, in categoria istoriei esteticii; "frumosul este totdeauna bizar", nota Baudelaire; de altfel, masinariile visate - unele realizate - de Leonardo da Vinci, Marsilio Ficino, Athanasius Kirchner si multi alti aventurieri ai imaginatiei deschid un uluitor capitol al istoriei