Propolisul este o substanta adunata de albine de pe mugurii de plop negru, care contin o secretie rezinoasa. Materiilor rasinoase adunate, albinele le adauga secretii proprii si ceara. Prelucrat de albine, propolisul devine o materie lipicioasa, parfumata, de culoare galben-roscata.
Propolisul este folosit de albine la izolarea stupului si la dezinfectarea celulelor fagurilor destinati cresterii puietului. Tot cu propolis acopera cadavrele unor raufacatori intrati nepoftiti in stupi si omorati prin intepaturile cu venin.
Cateva curiozitati privind propolisul
Preotii Egiptului antic foloseau propolisul la imbalsamarea mumiilor. In timpul razboiului anglo-bur, medicul Pavel Meyer, in lipsa unor medicamente, a folosit in spitalele de campanie o alifie din vaselina si propolis (propolis vasogen) in tratarea ranilor. Spre surprinderea tuturor a dat rezultate mai bune decat medicamentele farmaceutice in actiunea de cicatrizare si formare a tesuturilor noi. De asemenea, pe scara larga, propolisul a fost folosit de medicii rusi in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Privind valoarea bactericida si bacteriostatica a propolisului, este suficient sa amintim ceea ce pateste bietul soarece de camp care, in cautarea comorilor stupului, intra in el. Ucis cu intepaturi veninoase si fiind prea greu pentru a fi carat afara, cadavrul nefericitului pofticios este invelit intr-un giulgiu de propolis si apoi acoperit cu un strat de ceara. Astfel "imbalsamat", pentru a nu infesta casa albinelor, cadavrul nu se descompune, neintrand in putrefactie timp de 5-6 ani.
Compozitia propolisului: 55% rasini vegetale, balsamuri, flavone, acid ferulic, 25-30% ceara, 10% uleiuri eterice volatile, 5% polen, 5% substante organice si microelemente (aluminiu, bariu, fier, calciu, crom, siliciu, magneziu, nichel, plumb).
Cum poate fi util
