Surprinzator pentru un teatru de prestigiu cum este "Bulandra" sa ofere timp de aproximativ patru ceasuri un spectacol lipsit de consistenta emotionala, avand pretentia ilustrarii poetice a incestului unor adolescenti.
Titlul original al piesei lui John Ford, "Ce pacat ca-i curva" este socant si ar putea atrage publicul de astazi "educat" pentru senzational de mass-media, dar acesta va avea o mare deziluzie si se va plictisi pentru ca nu va intelege mai nimic, decat ca textul, datorita spectacolului, aduce in multe scene a telenovela. La premiera, dupa jumatate de ora spectatorii se foiau in sala. John Ford nu este un autor contemporan, cum ar sugera titlul piesei, ci urmasul lui Shakespeare din Devon care a trait intre 1586-1640. Teatrul "Bulandra" prezinta o versiune scenica a piesei sale, de Oana Turbatu, simplista in intentii si cu multe repetitii de text. Regia apartine lui Alexandru Darie care, dupa doi ani de tacere, revine pe scena al carui director este. Regizorul incearca sa sublinieze poezia sentimentului de iubire ivit intre doi adolescenti, ce sunt insa, frate si sora, o iubire carnala insa, si sa condamne pe moralistii societatii dominate de slujitorii bisericii. Punctul sau de vedere este discutabil sub aspectul psihologic, genetic si moral al tratarii personajelor si relatiilor dintre ele. Motivarea viziunii sale e subreda, transforma personajele in marionete.
Daca drama celor doi adolescenti se petrece in epoca elisabethana, regizorul si scenograful Octavian Neculai o transfera in cea victoriana, fara nici o motivare. Alexandru Darie adopta, si in acest spectacol, metoda ilustrarii scenografice specifica lui Octavian Neculai, manifestata in "Triumful dragostei" de Marivaux, care a devenit o maniera. Printre perdele, e drept altfel "colorate", este plimbat acum, prin scena, un pat masiv de masinisti, pentru ca alta solutie
