Deşi meteorologii au avertizat că lunile iulie, august şi septembrie vor fi secetoase, fermierii încă n-au lansat comenzi ferme către organizaţiile de udători.
Chiar dacă programul „Apă pe canal” va da roade în ţară, unde sunt zone în care interesul pentru revigorarea sistemului de irigaţii există cu adevărat, în Olt, deocamdată, fermierii nu s-au hotărât dacă şi cât vor uda.
„Zona Corabia este singura unde mai merg irigaţiile. Capacitate există, pot să pornesc staţia mare, pentru 10.000 de hectare, însă ştii pe ce te bazezi, câţi vor uda? E ca la restaurant. Plăteşti 1.000 de porţii şi te trezeşti cu 600 de invitaţi. Eu, UAI, sunt un ONG. Ei trebuie să plătească cotizaţii. N-au făcut-o niciodată. Nimeni nu bagă apă fără cerere, fără solicitări şi contracte. Eu fac contract cu ANIF pe 5 ani, însă nimeni nu înţelege că subvenţia nu înseamnă degeaba, pentru că tot ce e gratis e fără valoare. Ploaia de la Dumnezeu e degeaba, dar vine când vrea ea. Şi când plouă e bine, dar ne trezim în mijlocul verii şi vrem să udăm. Ar trebui să ştim cu cel puţin două săptămâni, o lună înainte, să facem verificarea sistemului, să punem lucrurile la punct...”, a declarat secretarul general al Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România, Savu Jianu.
Chiar şi în condiţiile în care cu prima umplere a canalului „face cinste” statul, fermierii vor suporta costurile pentru a nu lăsa doar la voia lui Dumnezeu soarta culturilor.
„Eu am la mine în asociaţie şi persoane juridice, cu 1.000, cu 2.000, cu 4.000 de hectare, dar nu pot să mă duc eu să-i spun să ude. Dacă am solicitarea, se poate. Ei înţeleg să ţipe în iulie, când e secetă”, a mai spus Jianu.
Oricât de mare ar fi pericolul de a pierde mare parte din recoltă în condiţiile lipsei apei din sol, fermierii gândesc tot cu buzunarul. Şi cum irigaţiile înseamnă în primul rând ene
