Lipsindu-le increderea in capacitatea de restituire, bancile si-au incetinit drastic creditarea reciproca prin intermediul pietelor de bani. Ratele pe termen scurt la care pot imprumuta au saltat, ele incercand sa pastreze numerarul in registrele proprii.Dupa demersurile coordonate ale FED, BCE, plus bancile centrale ale Japoniei, Canadei, Elvetiei si Marii Britanii, au mai aparut si alti jucatori centrali care intervin pe piata. Bancile centrale din Australia pana in China si Coreea de Sud au disponibilizat numerar pentru banci intr-o serie de demersuri separate.
Analistii incep sa vorbeasca de necesitatea unei interventii mult mai ample a Washingtonului, avertizand ca eforturile nu vor aduce o remediere rapida pentru deblocarea creditelor bancare.
Intr-un articol publicat in Financial Times, fostul economist-sef al FMI, Kenneth Rogoff, a spus ca SUA vor trebui sa cheltuiasca de cinci pana la 10 ori mai mult decat suma actualmente alocata, putand ajunge la o suma intre 1 si 2 trilioane de dolari. FMI estimase in luna aprilie ca pierderile conexe crizei, care a inceput pe pietele ipotecare americane, se vor ridica la 1 trilion de dolari.
Pe langa un astfel de pachet de salvare, uriasa suma alocata pentru sistemul financiar american in anii 1980 de catre compania guvernamentala de management al activelor Resolution Trust Corp., insarcinata cu lichidarea activelor institutiilor de economisire si creditare, si cea presupusa de achizitia in masa de catre guvernul japonez a datoriilor neperformante de la banci, in anii 1990, ar parea nesemnificative.
De la o solutie monetara, se pare ca ne indreptam spre o solutie fiscala. Desi masurile adoptate joi de bancile centrale sunt de ajutor, cu siguranta vor fi necesare si alte solutii.
In mod obisnuit, traderii masoara sanatatea pietelor monetare (pentru a aprecia daca banc