Criza umanitară se accentuează la graniţele unei Europe depăşite de situaţie. Ambarcaţiuni încărcate cu oameni sosesc pe coastele Italiei, mai ales în Lampedusa, cel mai sudic punct al ţării. Situată la 113 km în larg faţă de Tunisia, Lampedusa e o mică insulă din Marea Mediterană cu o populaţie de doar 4.500 de locuitori.
Din ianuarie, când revoltele l-au înlăturat pe preşedintele tunisian Ben Ali, şi până în prezent, 20.000 de migranţi au intrat pe teritoriul Italiei la bordul bărcilor provenind din Tunisia şi Libia, conform BBC. Mulţi încearcă să emigreze în UE spre a scăpa de violenţă şi sărăcie.
Lampedusa a devenit un infern, şi pentru localnici, şi pentru migranţi. Datorită celor din urmă, populaţia insulei s-a dublat. Centrul pentru migranţi, care putea găzdui 800 de oameni, adăposteşte nu mai puţin de 3.000. Supra-aglomerarea a dus la mizerie. Mulţi dorm sub cerul liber, supuşi intemperiilor. Guvernul italian a adus corturi şi toalete chimice, în pofida protestelor localnicilor care cereau evacuarea imediată a nord-africanilor spre alte centre din interiorul ţării.
Roma încearcă acum să pună capăt coşmarului. Guvernul transferă migranţii de pe insulă într-o tabără temporară din Manduria, anunţând că va repatria câte o sută de tunisieni pe zi. Berlusconi a spus că pe insulă nu va mai rămâne nici urmă de migrant în două-trei zile. Uşor de zis, greu de crezut.
Ministrul italian de externe, Franco Frattini, s-a plâns de modul în care UE şi Franţa au gestionat criza. UE a rămas pasivă (ce surpriză!) după acordarea sumei anuale obişnuite de 18 milioane de euro pentru repatrieri. Franţa i-a trimis înapoi în Italia pe tunisienii care au încercat să-i treacă graniţa la Ventimiglia.
După ce a vizitat Lampedusa, Marine Le Pen, lidera extremei drepte franceze, a catalogat criza drept migraţie ilegală, afirmând că migranţilor nu trebuie să li
