Unii prefera un repertoriu variat, interpretat de un Julio Iglesias nebronzat ori un Jon Bon Jovi autohton si un pic falsat. Altii - un DJ care sa le puna in boxe variantele originale, de la Maria Tanase pâna la PJ Harvey. Tot mai putini ii prefera insa pe lautarii tuciurii, care mai ieri rupeau pingelele nuntasilor. Lautari adevarati, care dintr-o atingere a arcusului faceau sa freamate la un loc dorul, jalea si veselia. Lautari asa ca Dinu Cioaca. „Aaaau, si-am zis verde lemn de prun, ma, / Spune, spune, mos batrân, / Spune caii când se fur’, ma/ Noaptea pe fulgeratura/ Pe negura si pe bruma... / Of, of, oooof, pe negura si pe ceata, / Atunci caii cum se-nhata / Colea-n zori de dimineata...“. Cu ochii mijiti de patima, batrânul rotunjeste suav versurile, invârtindu-le si rasucindu-le ca pe codanele din tinerete. Când sprinten, când molatic, sa-ti mearga la inima. Inchide ochii, sa le simta mai bine, sa le guste. Apoi ia arcusul. Si cuvintele i se pierd in soapta dulce si sprintena si tandra a vioarei... A invatat dupa ureche Abia s-a lasat convins sa cânte. Auzi, pentru o poza la ziar! Ce nevoie are, zicea, doar il cunoaste tot orasul! Doar unul e Dinu Cioaca, fiul celebrului violonist Florea Cioaca! Cu chiu, cu vai, de dragul articolului mai mult - acesta-i placea, ce-i drept - si-a parasit tovarasii de la Cocosul de Aur. Pentru poveste si-un cântec de inima albastra... La sapte ani a pus prima data mâna pe vioara. Si nu i-a mai dat drumul. „Uite-o, tot asta e de-atunci. Cu ea am facut sute, mii de nunti“, incepe Dinu povestea. Desface cu grija valiza neagra, bine lustruita. De dupa o cârpa moale, sa nu zgârie, scoate instrumentul. Il sterge cu cârpa de fire nevazute de praf. „Are 65 de ani... Poate si mai mult, când mi-a dat-o taica-meu nu era noua...“ A invatat-o dupa ureche. Acasa, in curte, pe scara de la intrare. Fara carte cu note, fara profesor. Il auzea pe