Frumoasa victorie din Cupă de miercuri seară a mai liniştit puţin lucrurile la echipa pregătită de Daniel Isăilă. Dar asta până mâine seară la ora meciului cu Sportul Studenţesc, o echipă la fel de săracă ( în puncte). Cu Timişoara ne-a plăcut mult descătuşarea jucătorilor, cu precădere în repriza secundă. A dispărut tracul, s-au dus emoţiile şi a primat fotbalul. De ce acum s-a putut? „Era firesc să se întâmple aşa. Fusese meciul cu ei din campionat în care băieţii au simţit că nu le sunt deloc inferiori adversarilor. A cum a fost şi o altă competiţie, nu mai era frica de a nu câştiga, de a nu face punctele necesare clasării pe un loc liniştitor în clasament. Şi apoi într-un meci, când vezi că îţi iese, când supui adversarul jocului tău, e firesc să prinzi aripi şi să ai o evoluţie superioară.” Pe undeva vorbele antrenorului Daniel Isăilă au readus în prim plan emotivitatea fotbalistului român, sau altfel spus, când eşti cu cuţitul la os, când eşti în situaţii extreme găseşti soluţii de redresare.

Revenind la „sfertul” de Cupă, să mai spunem că Braşovul a învins o formaţie nebătută de 14 etape în campionatul intern, ultima înfrângere fiindu-i administrată tot de stegari, 2-1 la Timişoara pe 22 mai a acestui an. Dar mai mult decât victoria şi calificarea în semifinale, foarte importante şi ele, ne-a plăcut atitudinea, concentrarea şi dăruirea băieţilor. Pentru că nu e uşor să ţi în propriul teren o repriză întreagă o echipă ce în ultimul timp s-a bătut mai mereu la titlu, fiind o prezenţă constantă pe podiumul clasamentului. Dar cea mai bună caracterizare a făcut-o patronul adversarilor, Marian Iancu, care a spus că „Braşovul a fost echipa mai bună, mai motivată şi care a meritat victoria”, lucru recunoscut dealtfel şi de Cosmin Contra după meci.

Dar gata, vorba lui Isăilă, „meciul cu Timişoara e istorie, cel mai important este cel care urmează, cel cu Sp