- Social - nr. 154 / 9 August, 2012 Viata primarului de Sanpaul, domnul Simon Istvan, a fost dusa in sensul bunei cuviinte, al decentei. De fiecare data regasesc in relatia cu el toata prietenia unui frate, camaraderia unui om adevarat. Incet, incet, si-a facut loc intre mine si el, intre el si oameni, bucuria unei pretuiri ce nu tine cont de ani, de starea sociala, de griji si de piedicile lumesti. O pretuire cum ar trebui sa fie toate intre romani si unguri, pornita dintr-o perfecta compatibilitate a gandurilor si a simtirii, neingradita si imuna la convenientele, regulile si legile inguste in care ne-am obisnuit sa traim. Suntem in vartejul vietilor noastre, precum niste particule pierdute in spatiu. Ne miscam dupa legi si atractii pe care nu le putem explica, ne apropiem si apoi ne indepartam unii de altii, fara sa stim de ce. Se intampla, in mod miraculos, sa simtim comunicarea perfecta nu cu cel langa care traim, ci cu un necunoscut, care apare fara sa fie anuntat de nimic. Primarul despre care va vorbesc, stimati cititori, munceste zi de zi cu abnegatie si se framanta pentru fiecare suflet al comunei pe care o pastoreste. Abundenta realizarilor sale pentru comuna ii creeaza nelini sti, ca si cum ar simti cine stie ce primejdie, ca si cum munca sa l-ar impinge cu putere spre un loc necunoscut, spre un timp strain, neimaginat inca. Visele sale cuprind lumea, umanitatea, propria-i viata inflorita prin munca, limpedea minune a unui fenomen delirant. Prin intermediul faptelor ni se comunica o cunoastere de o natura foarte speciala, cunoasterea unui continut psihic in viata reala. Juristul Simon Istvan s-a luptat mereu cu el insusi si a reusit sa ajunga pe culmile cele mai inalte, acolo unde ai nevoie de talent, de un talent cu care trebuie sa te nasti si mai apoi de alte sute de lucruri. Sunt oameni care apar brusc in viata noastra si ne modifica traiectoria vieti