La finele anului trecut, în oraşul Botoşani se încheia oficial procesul de reabilitare a 18 clădiri din Centrul Vechi al urbei. Iniţiativa municipalităţii, finanţată din fondurile de preaderare la Uniunea Europeană, se vedea în sfârşit concretizată; o dovadă că, dacă există interes, construcţiile ruinate, cu faţade decojite, pot reveni la menirea iniţială: cea comercială. Există însă şi o neîmplinire care umbreşte succesul din Botoşani: cele 18 clădiri restaurate reprezintă doar un sfert din imobilele de patrimoniu din zona respectivă. Celelalte, aflate în proprietate privată, păstrează încă semne din urâta imagine a oraşului de dinainte de începerea proiectului.

Întemeierea oraşului Botoşani se pierde în zorii Evului Mediu românesc: aşezarea a luat naştere în ultimele decenii ale secolului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, pe locul unei alte localităţi. Cronicarul Grigore Ureche consemnează târgul în lucrarea sa, Letopiseţul Ţării Moldovei: „Scrie letopiseţul nostru că în anii 6947 (1439) noiembrie 28, intrat-au în ţară oaste tătărească de au prădatu şi au arsu până la Botoşani şi au arsu şi târgul Botoşani". Aşadar, acest 28 noiembrie 1439 trebuie luat ca actul oficial de întemeiere a Botoşanilor.

O străveche vocaţie de târg

În Evul Mediu românesc, pe lângă diverse fapte istorice - bătălii, treceri ale voievozilor, invazii, prădăciuni, incendii etc. - oraşul Botoşani şi-a afirmat un puternic rol comercial, stimulat în parte şi de populaţia care locuia aici. Primii au fost armenii, pentru a căror statornicire stă mărturie prima biserică, ridicată în anul 1350. Prezenţa acestora ca buni negustori, moşieri, arendaşi, administratori de moşii, deţinători ai unor case frumoase (a se vedea construcţiile de pe Strada Armeană - n.r.) şi a unor biserici impunătoare este menţionată şi de istorici precum Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan. Totuşi, cei