Când l-am intervievat pe Corneliu Mănescu se împlinise un deceniu de la difuzarea "Scrisorii celor şase". Discutând despre ea, i-am spus că într-un interviu anterior (reeditat de Editura Compania, în 2006, cu titlul "Partea lor de adevăr") Alexandru Bârlădeanu afirmase că "materialiceşte" nu a existat acea scrisoare ("Nu a fost adică nici o hârtie pe care să o fi semnat cei care s-au numit semnatarii ei", zisese el.)
"Scrisoarea a fost un «gentleman-agrement» – o înţelegere, a confirmat Corneliu Mănescu surprinzătoarea (pentru mine) afirmaţie a lui Bârlădeanu. Nu a existat un text cu semnăturile noastre pe el. Textul adus de Apostol trebuia refăcut în funcţie de observaţiile aduse. Avusese loc un congres pe tema drepturilor omului şi Apostol a dat textul lui Brucan."
Fostul ministru de Externe al României şi preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni ONU l-a confirmat pe Alexandru Bârlădeanu şi în afirmaţia că iniţiatorul protestului nu fusese Brucan, ci Gheorghe Apostol. "Pentru mine, iniţiativa aparţine lui Apostol, a afirmat Corneliu Mănescu. Când Apostol a discutat cu mine, eu eram pe locul patru. Adică el discutase cu Brucan, cu Bârlădeanu şi cu Pârvulescu. Am fost de acord cu toţi cei pe care mi-i comunicase Apostol. Cu Bârlădeanu fusesem întotdeauna în relaţii apropiate, cu Brucan lucrasem la o revistă, Dacia Nouă, când mă ocupam de politica externă. Apostol mi-a zis şi de Mircea Răceanu. El mi-a spus că e ilegalist."
Ca şi Bârlădeanu, Mănescu nu-l cunoştea personal pe Răceanu. Habar nu avea nici că fostul ilegalist Grigore Răceanu era tatăl adoptiv al lui Mircea Răceanu, pe care-l cunoştea ca diplomat de engleză care lucra, pe o funcţie mare, în spaţiul american.
"Scrisoarea celor şase" apare, după părerea mea, ca un document de mare importanţă, opina, în ultimii săi ani, Corneliu Mănes