Cititorii revistei 22 pot analiza și singuri situația în care ne aflăm: o super-majoritate populistă, pusă pe revizuirea interesată a Constituției, fără Opoziție parlamentară credibilă și stigmatizată internațional, după ce a încălcat orice reguli ale statului de drept pentru a prelua puterea. Am scris deliberat super-majoritate ”populistă” ( și nu ”de stânga”), întrucât am revenit factual la distincțiile tari din anii 90: comunism-anticomunism, democrație vs democratură, liberalism economic vs control statal asupra sectorului privat, euro-atlantism vs suveranism pro-asiatic etc. Orice arheologie a culpei e pierdere de vreme, acum. Da, reformele dreptei s-au împotmolit: CDR a murit prin competiția implozivă a componentelor sale, dar și în timpuri dure, cu vistieria goală și fără scut geopolitic occidental. Alianța D.A. s-a rupt, din orgolii prostești, dar și pentru că ”bilețelul” ataca Justiția... Trădarea PNL Antonescu e totală, nerușinată și păgubitoare pentru micul nostru front pro-reformist, care trebuie să se recompună, cumva, în viitorul apropiat. Ca și cum nu era de ajuns, PDL a dezamăgit la fel de grav: nu pentru că i-am fi cerut prea mult, ci pentru că acumulează atitudini, decizii și practici incompatibile cu agenda dreptei intelectuale și, mai larg, a societății civile (neaservite). Între timp, nucleele de cristalizare a unei ”noi drepte” sunt slabe și divizate. Nici presupusa exit-strategy adoptată de președintele Băsescu nu e foarte limpede.
Auspiciile sub care lucrăm sunt categoric proaste. În plus, facem parte dintr-o generație intelectuală care a început să obosească: 23 de ani de lupte, care încotro, lasă urme ! Putem să ne consolăm cu atingerea obiectivelor politice majore (UE, NATO, după ce trecusem prin Consiliul Europei). Însă tabloul prezentului e alarmant: restaurația e vizibilă (vezi cazul Marga ICR), contra-selecția politică avans