Articolul scris de Dan Tapalagă este atât de bun încât nu mai are nevoie de laude. Ar fi inutile. Eu vreau să mă leg doar de o parte a postării. Tema cedării de suveranitate în domeniul economic este extrem de interesantă pentru mulţi experţi în domeniul integării europene şi al coordonării politicilor la nivelul Zonei Euro. Totuşi, pentru România, discuţia cu privire la cedarea de suveranitate către UE vs păstrarea identităţii naţionale mi se pare că apare prea devreme şi într-un context politic, economic, social, instituţional etc în profundă transformare. Păreri: Problema va arde în apropierea aderării României la Zona Euro. Cel puţin în domeniul politicilor economice, atunci ne vom testa capacitatea de management macro. Când va avea loc tye hands, legarea mâinilor autorităţilor decidente de politici monetare şi de curs de schimb. Când va trebui să dovedeşti că poţi rezolva dezechilibrele interne doar prin intermediul politicii fiscale (dacă nu va deveni si ea armonizată/comună), prin politicile structurale şi prin însăşi capacitatea economiei de a absorbi şocurile. Adică prin competitivitatea ei. Nu se pune în discuţie apariţia unor costuri nete prin participarea României la mecanismele de coordonare a politicilor economice din Zona Euro sau UE. Mă refer la costuri nete pentru noi. O Românie competitivă în Zona Euro ne putem dori cu toţii, fără să avem vreo îndoiala. Alta este problema. Costurile ridicate apar dacă noi vrem să participăm la nivelul superior al UE cu politica de acum, cu economia de acum, cu instituţiile de acum şi cu climatul social de acum. Atunci da, costurile vor apărea şi vor fi imense. Nu vom fi în stare să ne rezolvăm dezechilibrele interne, nu vom fi capabili să facem faţă şocurilor asimetrice ce apar într-o astfel de construcţie, vom fi vulnerabili la efectele negative ce ar putea fi generate de problema pasagerului clandestin s.a. R