FMI cere BNR să facă orice este necesar ca să scumpească banii, pentru a ţine inflaţia în frâu. Întrebarea este însă dacă politica monetară poate rezolva (singură) problema inflaţiei, în condiţiile în care ultimul an a arătat că preţurile pot accelera şi când creditul se contractă, adică băncile scot bani din economie. Şi ce alternative ar avea BNR, dacă nu ar aplica învăţămintele FMI?

De la peste 8% în prezent, inflaţia nu are nicio şansă să coboare sub 4% până la sfârşitul anului, atât cât e ţinta BNR, iar politica monetară ar trebui întărită încă de pe acum pentru a salva ţinta pe 2012, avertizează FMI. Adică din nou BNR ar trebui să majoreze dobânda, ba chiar să ridice şi rezervele minime obligatorii (oricum foarte mari faţă de uzanţele europene), adică să scumpească banii.

În primul rând, trebuie spus că prin politica monetară BNR poate influenţa doar cantitatea şi preţul leilor disponibili pe piaţă. Anii de boom au arătat însă că intrările mari de capital (ajunse "în piaţă" prin intermediul creditelor în valută) pot mai mult decât să compenseze orice întărire a politicii monetare din partea BNR. În plus, creditul în lei scade cu un ritm apropiat de două cifre în termeni reali, astfel că apare firesc întrebarea: ce rost ar avea ca BNR să tragă frâna? Creditul în lei este oricum prea scump pentru a fi o alternativă viabilă la o investiţie imobiliară, iar orice bancher vă va spune că finanţările de consum sunt "moarte".

Firesc, atenţia ar trebui îndreptată asupra creditelor în valută. BNR nu le poate influenţa preţul prin dobânda-cheie, ci eventual prin majorarea rezervelor minime (aflate acum la 20% din sumele atrase, faţă de 40% în 2007-2009). Uzanţele pe plan internaţional sunt însă de 2%-3%, iar cel puţin declarativ BNR se îndreaptă spre standardele Băncii Centrale Europene.

Ar mai fi măsuri prudenţiale - introd