Inmultindu-se peste poate, cartile incep sa se poarte ca femeile: se imbraca dupa ultima moda, se fardeaza exagerat si-si tin la vedere intimitatile.

Batalia pentru luarea in seama a cartilor - la targuri, in librarii si pe tarabe - imbraca niste aspecte - cum foarte croitoriceste se exprima un editor la lansarea celui mai lat volum de poezii - si dezbraca altele. A fi lat nu-i o virtute. Nici a fi verde sau piezis. O carte foarte lata e o nastrusnicie, nu o inovatie. Cum s-a ajuns aici, adica in situatia ca scrisul sa nu se mai intreaca in spirit, ci in dimensiuni, e o poveste intreaga. Cultura e tot atat de plina de escroci ca lumea finantelor. In cultura, granita dintre impostura si originalitate e calcata atat de des, ca a disparut cu totul sub talpile editorilor si a devenit subiect de arheologia civilizatiei.

Cea mai profitabila forma de impostura se practica la marimea cartilor. Editorii sunt mai preocupati de o prezenta performanta decat de substanta. Tiparul digital vine in intampinarea celor mai bizare dorinti si astfel apar carti care au toate motivele sa figureze in Guiness Book. Si din ce in ce mai putine motive de a ajunge intr-o biblioteca. Competitia pentru cea mai grea carte e in plina desfasurare. Cateva din aceste volume mamut le-am vazut la recentul Book-Fest. Cand o carte cantareste cat o banita de grau si e mai mare decat o noptiera, ea imbogateste cultura doar cu problematica banitei si a noptierei. Omul nu mai munceste cu mintea, ci cu fibra. Ca si obezii, care le dau bataie de cap infirmierilor, cand trebuie mutati dintr-un loc intr-altul, cele mai grele carti din lume, prezente acum in mai toate librariile mari, reclama un mobilier ajutator si instructiuni de folosire. In contemplatia buimaca a celor nedeprinsi cu surprizele Book-Fest-urilor, jumatate din mirare duce spre tehnologia cititului. Cum naiba sa manuiesti o astfel de c