Fata de vestea privind aprobarea de catre FMI a acordului stand-by cu Romania, principalii actori ai actualei puteri au afisat o satisfactie mai mult formala si un optimism mai degraba fortat. Acordul apare cu o intirziere de citeva luni fata de primul termen promis si angajat de catre partea romana. Numai ca, in timp ce termenii acordului negociat in prima faza au ramas oarecum aceiasi, cu toate fluctuatiile de parcurs, mediile economic si politico-social, atit interne, cit si externe, s-au schimbat intr-un mod pe alocuri chiar spectaculos. Iar pentru puterea din Romania si, in multe privinte, chiar pentru Romania ca tara aceste schimbari sint, cel putin pe termen scurt, mai degraba negative. Fata de acum citeva luni in urma, in imediata nostra vecinatate a avut loc un razboi extrem de costisitor din punct de vedere economic pentru toata zona. Exista pierderi efective, "realizate" deja, dar exista si asa-numite pierderi "sistemice", necuatificabile, care expun Romania unei si mai mari vulnerabilitati. Pe termen scurt si mediu, iesirea de facto a Serbiei si a ceea ce a mai ramas din Iugoslavia din economia zonei inseamna nu atit o oportunitate pentru tarile din jur de a ocupa mecanic un ipotetic loc gol, cit inceputul anevoios al unei profunde restructurari si reorientari. Zeci de ani, in conditii politice si geopolitice diverse, Serbia si Iugoslavia au fost, intr-un fel sau altul, motorul si inima Balcanilor. Cel putin din punct de vedere economic, acest fapt a fost de natura sa configureze zona intr-un mod care de-acum incolo devine tot mai anocronic si desuet. Nici una dintre tarile din zona, inclusiv Romania, n-a facut pina acum aproape nimic pentru a-si pregati intrarea cu succes intr-o asemenea noua realitate. O realitate legata, de altfel, de schimbarile radicale care au loc de citiva ani la scara intregii lumi. Pentru Balcanii intirziati in proiect schimbarea