Margaret Thatcher avea dreptate: nu exista societate! Nu exista decat indivizi – femei si barbati vii, cu nevoi si dorinte concrete, mai mult sau mai putin rationali, mai mult sau mai putin inteligenti. Atat. A spune ca "societatea" doreste sau nu doreste ceva este, in sine, un nonsens, pentru ca o abstractiune nu are senzatii, sentimente, pofte, delicii, tafne sau toane. Pretentiile politicienilor sau ale ziaristilor ca stiu ce vrea societatea sau "romanii" in general sunt, pur si simplu, vorbe goale, lipsite de absolut orice fel de temei, pentru ca sunt, in principiu, neverificabile. Numai demagogie, minciuni si perdele de fum. Nici macar mult invocatele sondaje nu sunt, la rigoare, decat exercitii aproximative si volatile.
Afirmatia care circula atat de des in ultima vreme cum ca "societatea romaneasca s-a saturat de anticoruptie" nu are, prin urmare, nici o baza reala, pentru ca aceasta baza nu exista. Daca sursa pretinsa – starea de spirit a natiunii – este o vorba in vant, atunci inseamna ca sursa reala se afla in cu totul alta parte. Cu alte cuvinte, cineva foarte concret si care dispune de mijloace a lansat pe piata, cu buna stiinta, o asemenea idee fara suport. Scopul nu poate fi decat manipularea, crearea unei mode, a unui curent de opinie care, propagat din om in om, sa devina dominant.
Este adevarat, multi dintre romani sunt satui de politica. Proba o constituie numarul din ce in ce mai mic de oameni care se prezinta la vot. Tot ceea ce se poate afirma despre aceste persoane este ca refuza, dintr-un motiv sau altul, sa fie cetateni, ca sunt indiferente la ideea de bine comun si fata de functionarea institutiilor statului. Indiferenti fata de stat, acesti oameni sunt indiferenti, prin urmare, si fata de coruptia functionarilor statului. Aceasta indiferenta nu este insa o trasatura a "societatii romanesti", nu face parte din natura pop
