În aşteptarea momentului când Călin Popescu Tăriceanu va anunţa, în sfârşit, lista noului guvern, confirmând că porecla de Răzgândeanu a fost o nedreptate, în presă au apărut multe ştiri şi zvonuri despre numele celor care vor ocupa demnităţile scoase la mezat.
Indiscutabil, multe dintre ştiri şi zvonuri şi-au avut izvorul în operaţiunile de diversiune anti-PNL declanşate de copoii din Servicii sub comanda directă a lui Traian Băsescu.
Unele sunt însă exacte.
Printre acestea se numără şi informaţia privind solicitarea adresată Renatei Weber de a ocupa postul de ministru al justiţiei.
Indiscutabil, ţelul ascuns al acestei iniţiative liberale a fost cel de a contracara eventuala pagubă de imagine ivită din debarcarea Monicăi Macovei, Ileana Cosânzeana comisarului Frattini şi a câtorva rătăciţi din presă şi din aşa-zisa societate civilă.
S-a contat astfel pe faptul că Renate Weber, stâlp de susţinere al aşa-zisei societăţi civile, va reuşi să ţină locul, în inimile frânte ale talibanilor din presă şi din politică, numitei Monica Macovei.
După opinia noastră, cei din conducerea PNL care s-au gândit la această manevră demonstrează că n-au înţeles nimic din dezastrul care a fost ministeriatul Monicăi Macovei.
Din clipa când a fost cocoţată într-un fotoliu prea înalt pentru măsura ei, Monica Macovei s-a preocupat exclusiv de propria imagine.
Imitându-l pe partenerul de Poliţie Politică de la Cotroceni, Monica Macovei nu s-a gândit o clipă la făcut ceva, ci la făcut scandal.
N-a existat zi de la Dumnezeu în care ministrul justiţiei să nu deschidă un nou front de conflict inutil: cu parlamentul, cu CSM, ba chiar şi cu justiţia.
Ca şi în cazul lui Traian Băsescu, năravul bolnăvicios i-a adus glorie în rândurile unui electorat hrănit la şcoala telenovelei de maidan.
Oamenii serioşi, lucizi, ştiau însă că un proces uriaş, pr