Aşa aş numi afecţiunea de care suferă dl preşedinte Băsescu.
În anii '70, românii vorbeau că Leana, când i se adresa lui 'nea Nicu, îi spunea "maiestate". Adică, mai e state, Nicule? Mai e state pe unde să-mi lăfăi mârţopenia, să-mi plimb blănurile zgardă la gât, să-mi pună castroane cu ciucur în cap pe la academii?
Câtă vreme a trecut drept un lider reformist antisovietic al blocului estic (confuzie gravă a Occidentului, omul era mai stalinist decât Kremlinul) Ceauşescu era invitat peste tot, avea priză internaţională. Fericit că face politică la nivel mondial, nu s-a concentrat să aplice pe românaşii lui ideile revoluţionare care-i treceau prin cap. Nenorocirea a început când n-a mai avut invitaţii decât de la Gaddafi şi Kim Ir Sen. Frustrarea în plan extern s-a revărsat la "intern", asupra cetăţenilor României. Atunci au început plata sfidătoare a datoriei externe, "sistematizarea" satelor, distrugerea Bucureştiului istoric, programul de alimentaţie raţională...
După 6 ani de mandat prezidenţial, pentru dl Băsescu nu mai e state, dacă or fi fost vreodată. Vă mai amintiţi de axa Washington-Londra-Bucureşti? De marea politică a Mării Negre? De "conflictele îngheţate" din foste republici sovietice? De cum rezolva dl Băsescu relaţiile cu Ucraina şi Moldova pe baza farmecului său personal în întâlnirile cu Iuşcenco şi Voronin (în cramă)? Aşa a sperat d-sa, dat fiind că intrarea în NATO şi în UE erau tranşate, să rămână în istorie, cu maiestate.
Astăzi, orice iluzie privind silueta internaţională a d-lui preşedinte e spulberată. Incompetenţa, incultura, neamprostia d-sale în materie de relaţii externe sunt limpezi pentru toţi liderii lumii civilizate. Cu excepţia premierului mascalţon lingător de îngheţată şi nu numai, nimeni nu l-a mai băgat în seamă de ani de zile.
Şi atunci, dl Băsescu îşi răzbună pe români. Îi regionalizează, îi reconst
